Îl privesc cum dărâma totul din jurul lui din cauza cuvintelor pe care le spusesem.Nu îl mai puteam minţi deloc,șansele mele pentru evadare acum sunt nule.spatele meu era presat de peretele alb privind cu teamă scena din faţa ochilor mei.
Înjură și trăntește lucrurile,unele spărgându-se.
"Puteam deveni o familie" Suspină și simt cum inima mea se înmoaie din cauza cuvintelor pe care le spusese împletite cu vocea lui răgușită și tristă în momentul de faţă.
Oare puteam?
Niciodată.
"Nu deveneam o familie,oricum" Scuip cu venin."Visele tale nu o să se îndeplinească"
Era cu spatele la mine dar puteam vedea că i-am triplat furia.Spatele lui era încordat iar pumni îi erau încleștaţi.
Se întoarce ușor spre mine privind cum ochii lui s-au închis la culoare și turba de furie sub privirea mea plictisită și vorbele mele sincere.
"De ce minţi?" Urlă din străfundul plămânilor și se apropie de mine.
În momentul de faţă,eram moartă.
Nu mai aveam scăpare dar nici nu aveam.
"De ce naiba minţi?" Ţipă.
Nu minţeam deloc.Spuneam adevărul,așa cum m-au educat părinţi mei.
"Spune-mi de ce dracului minţi?" Ţipă puternic spre mine.Își ridică pumnul încleștat spre faţa mea iar dintr-odată frica și teama se împletesc în corpul meu,creând o avalanșă de emoţi în corpul meu.
Oare mă va lovi?
Sper să nu.
Îmi închid ochii așteptând impactul pumnului lui încleștat cu faţa mea dar când îmi deschid ochii pumnul lui intră puternic în perete.
Am răsuflat ușurată.
El observase și se apropie până când buzele lui se lipiră de urechea mea.
"Niciodată n-am să te rănesc.nu știi cât de mult însemni pentru mine,Violet.Nu știi cât de mult te iubesc,mai mult decât propria viaţă" Șoptește declaraţia lui de amor care nu a avut niciun efect asupra mea.
Cândva avea.
Sau poate încă are efectul.
Se îndepărtează de mine plecând din încăpere iar eu rămăsesem încă uimită de declaraţia lui amoroasă.
