24 spre 25 decembrie 2002
Eu şi prietenul meu cel mai bun am furat o sticlă de bautură si ne-am urcat in pod, dorind sa sărbatorim Crăciunul ca nişte adulți, desi avem treisprezece ani.
Am fost nascuți şi crescuți să fim perfecți si totuşi, avem o semință de rebeliune in noi, pregatită sa creasca.
Un pahar.
Am început să vorbim despre visele noastre.
Doua pahare.
Am început sa vorbim despre viitoarea noastră libertate, când o să scăpăm de obligațiile părinților.
Trei pahare.
Am început să vorbim despre cum vom intemeia fiecare o familie.
Multe pahare.
In mai puțin de jumătate de oră am început să văd stele verzi pe tavan. Am realizat ca imi plac stelele, deși nu le pot atinge. Il plac pe el și il pot atinge. De ce e mai complicat să îl iubesc pe el, decât sa iubesc stelele? Poate pentru că el e mai aproape si îi pot vedea defectele, pot vedea lucrurile care ne despart. Cu stelele e mai ușor, e doar o distanță mult prea mare ca să o pot masura.
Probabil stelele sunt ale dracu' de urâte, dar cine sunt eu sa judec?
In momentul ăsta simt mult prea mică, față de infinitul univers. Mă trag langă el. Măcar impreună formam o umbră mai mare.
- Tedy?
Johnny a făcut o pauză, trăgand o cantitate foarte mare de aer in piept. Ori e emotionat in legatură cu ceva(poate distanța mult prea mică dintre noi), ori se pregăteşte sa imi spună ceva important. Ori ambele.
- Înainte de toate, pot sa te sărut?
- De ce?
Si uite-mă stricând momentul pe care l-am aşteptat de când l-am cunoscut. Aproape ca se întamplă, iar eu il întreb de ce vrea sa ma sărute. Probabil pentru ca ma urăşte şi vrea sa ma muşte tare de limbă sau buză ca sa îşi exprime ura.
- Nu ştiu, imi vine. Și cred ca e potrivit înaintea discursului pe care mi l-am pregătit atâta timp în cap.
Ca menstruația? Aşa, din senin?
Îmi scapa un mic hohot de ras printre buze, fara sa îmi dau seama. Acum râd de una singură, iar el se uita la mine ca la un moş de optzeci de ani care dansează purtand doar o pereche de chiloți tanga.
Râd mai tare cand ma gandesc in ce situație sunt.
- Te rog, nu râde. Vreau să fac asta chiar de foarte mult timp. Cred că te iubesc, Tedy.
Privirea îmi devine serioasă. Ce a zis?
- Şi eu.
- Ce "şi tu"?
- Si eu te iubesc, Johnny, am zis cu convingere.
Cât de convingător poate fi un om beat?
- Deci pot sa te sărut sau vei râde isteric, din nou?
- Da, cred.
Mi-a lăsat un sărut scurt pe buze, apoi a privit in alta parte.
- Atât? Asta-i tot?
- Nu ți-a plăcut?
- Ba da, dar mă asteptam la ceva mai mult.
- Vrei sa încercam si in stil franțuzesc? m-a intrebat, roşind.
- Păi vreau ca primul meu sărut sa fie special.
- Dar nu ştiu să sărut franțuzeşte.
Liniştea s-a aşternut intre noi, iar eu deja ma simt tot mai amețită.
- Am nevoie de somn.
- Uite cum facem, acum ne culcăm unul in brațele celuilalt, frumos şi romantic, eu studiez puțin pe 'net cum se face şi îți dau primul sărut cu adevărat săptamâna viitoare, când familile noastre se strâng la petrecerea de revelion, bine?
- Frumos şi romantic?
- Da.
- Noapte bună, atunci.
- Noapte bună.
M-a luat in brațe, aşa cum a zis şi amândoi am adormit reflectând la primul nostru sărut neterminat. Frumos şi romantic.
