Academia Dragomir

Capitolul 2

Evelyn's Pov

Îl privesc pe Ben cum se apropie de fată si o întorce cu faţa spre el, intr-un mod brutal. O privește in ochi si o aud murmurand ceva, o muscă sălbatic de gât si ma incordez. In cap in vin mii de intrebari la care nu m-am gândit până acum. După cat timp ar trebui sa il opresc? Cum il opresc? O să trebuie sa il opresc?

Fata d-abia se mai tine pe picioare si ma ridic de pe bancă alarmată. Fug repede spre el si incerc sa il iau de pe ea.

-Ben, oprestete! tip speriată. Ben!

Tot nu se opreste. Incerc sa il lovesc, dar pare ca nu simte. Cand se retrage in sfarsit fata pică jos fără pic de vlagă. Tip speriată si ma pun in genunchi in faţa ei sa îi verific pulsul. Cu frică îmi pun două degete pe gâtul ei si împietresc imediat.

- E moartă...,spun eu răgușită.

- Evelyn, imi pare atât de rau! spune Ben cu o privire înfricoșăta la fata care acum zace moartă pe o alee.

- De parcă asta o sa te scape de probleme... Ce o sa îi zicem lui Josh? Hm?

Panica ma cuprinde. Asemenea întâmplare te poate da afară din academie. Dacă o sa considere ca am fost si eu implicată. Poate o sa dea vina pe mine ca nu l-am oprit!

- Ben, uitate la mine! îi spun si isi intoarce ochii lui albastrii spre mine. Nu putem zice la nimeni!

- Cum!? Nu se poate, o sa isi de-a semăna, o sa apară în ziar! Nu putem scapa de asta..., spune el cu regret in glas.

- Ba putem! ma îndârjit eu. O sa ne exmatriculeze pe amândoi sau o sa ne omoare, cine stie? zic, niste lacrimi grele curgându-mi pe obraz. O să ingropam cadavrul in pădure si dacă nu îl gasesc, nu au de ce sa ne banuie! sper eu.

-Eve...

- Ben, te rog! spun eu în timp ce plâng in hohote.

-Bine, asta va ramane intre noi. Nu poti zice nimănui! zice si eu dau din cap aprobator. O sa îl punem in mijlocul pădurii, acolo nu va fii găsit.

-Multumesc! spun si îmi sterg lacrimile.

Ma ridic si Ben o ia pe fată pe umăr si pornim spre sfarsitul parcului, acolo unde se află inceputul pădurii. Când ajungem, Ben se îndreaptă spre o mică magazie aflată la marginea aleei. Sparge incuietoarea usii si intră. Iese de acolo cu două lopeti si lanterne. Imi sa o lopata si o lanterna si intram in padure.

Peisajul zici ca era luat din filmele de groază. Crengile copacilor ne zagariua fețele si vântul recebma făcea să tremur de frig. Eu mergeam în faţa, cu Ben in spatele meu. Lumina lunii nu trecea de coroanele brazilor. După o bucată bună de mers ne-am oprit si am studiat zona.

- Aici cred ca ar trebui s-o ingropam. spune Ben ai o lăsa sa cadă pe jos, eu înghitind in sec.

Ma apropii de un loc lângă rădăcina unui copac si incep sa sap. Ben se apropie si ma ajută. Nu pot sa cred ca chiar sa întâmplă asta...

După ce am terminat Ben o ia pe fată si o aruncă înăuntru. După aceea pune pământul peste. Eu mă las in jos, sprijinită de trunchiul unui copac. Ben se apropie de mine si se lasă si el sa alunece pe jos.

- Esti bine? mă întreabă.

-Da... doar ca nu credeam ca o sa se întâmplă asa ceva! spun arătând spre locul unde acum zace cadavrul.

-Da, nici eu. se uită la ceas si se încruntă. Trebuie sa mergem, e deja 23:52. Sa sperăm ca ajungem la timp. Ne ridicăm amândoi si o luăm la fugă.
Iubesc viteza cu care putem alerga,a face sa ma simt liberă, ca si cum nimic nu ma poate prinde.

Cu putin noroc ajungem acolo ultimii, dar inainte ca cineva sa isi pună întrebări.

-Cum a fost? ne întreabă Josh in timp ce urcăm in masini.

-Ok... răspunde totă lumea epuizată de seara petrecută.

Salut! M-am intors si sper ca va place acest capitol. La media il aveti pe Benjamin.❤

- Evelyn