Vise

Capitolul IV

Eram in casa, ascultând emisiunea mea preferata de la radioul local, cand a bătut cineva la ușă. Am deschis, asteptandu-ma la orice, dar nu la asta.
-Bună, îmi zise ea afișând un zâmbet.
-Salut! Intră, te rog!
Zâmbetul ei mi-a acoperit toate ranile, cel putin pe moment. Simteam ca sunt în al nouălea cer.
-Ma bucur să te revăd, îi spun.
-Si eu ma bucur. A trecut prea mult timp de când nu ne-am mai văzut.
-Te-ai distrat?
-Poftim!?
-Voiam să știu dacă măcar strădania mea a avut vreun rost, daca a meritat să mă transform într-un zombie, încercând să te mențin pe tine fericită. Incercam sa aflu daca am pierdut 5 ani degeaba sau nu... Pentru că... Nici nu știu ce sa mai cred.
Ce era cu mine? Nu asa iti primesti prietenii, nu? Ar fi trebuit sa fiu doar miere și dulceață. Insa nu am putut, vederea ei m-a facut sa rememorez toate momentele noastre frumoase, insa si sa simt din nou durerea despartirii.
-Vrei sa facem o plimbare? ma întreabă ea. Poate reușești să mă intelegi, poate măcar reușim să fim prieteni din nou, daca nu mai mult. Te rog?
Nu puteam să rezist rugamintii ochilor ei caprui care, ca de obicei, faceau ce vroiau din mine.
-Sa mergem.