Ea vorbea, dar nu o puteam auzi. Ca de obicei, prezența ei ma năucea. Parul ei răspândea acelasi mister asupra fetei. Pentru că nu am ascultat-o, am decis să o iert. Oficial vorbind, pentru că știam, în sufletul meu că am iertat-o din clipa în care s-a întors. Eram recunoscător pentru faptul că s-a întors aici. Acum trebuia sa aflu doar pentru cât timp.
-Deci, suntem ok?? ma întreabă ea.
-Suntem ok, ii spun. Dar cat stai?? Nu cred că aș putea să mai suport încă o despărțire.
-M-am hotărât să rămân.
Am sărit în sus de bucurie( la propriu). Am îmbrățișat-o. Parul ei îmi alunga toate grijile, ca de obicei. 'M-as putea obisnui cu asta', gândesc eu.
Soarele, parca bucurându-se de bucuria noastră, ne-a învăluit in căldură. Marea, nisipul, palmierii creeau o atmosfera de vis. Cu ea aici, era tot ce imi puteam dori.
YOU ARE READING
Vise
ФэнтезиTitlul spune tot... Insa nu tot este un vis... Cei ce nu stiu, nu vor afla niciodată, iar cei care știu sunt rugati sa isi tina gura.
