ÎNTÂLNIREA

43 2 0
                                    

Capitolul I

Capul o durea îngrozitor, se simțea de parcă cineva o bătuse crunt. Pleoapele îi erau grele, dar nu se mai lăsa și de această dată învinsă! Merita și ea să vadă unde este.

Cu un efort imens începu să își deschidă ochii pentru a studia împrejurimile. Stătea pe un pat de spital, într-o camera neagră complet, care nu mai avea piese de mobilier. Deasupra ei pâlpâia un bec. Se simțea închisă de parcă era într-un film de groază.

Panica o cuprinse doar în momentul în care, din marea întunecată ce o înconjura, ieși o ființă înaltă, cu părul negru ca taciunele, îmbrăcată aproape total în negru, doar cămașa era de culoare albă.

Lena îi putu observa smaraldul ochilor doar când acesta își dădu jos pălăria.

- Bine ai venit, Lena. Mă numesc, ei bine, am multe nume: moartea, Death... dar tu poți să îmi spui.... Death și am venit să te anunț că îmi vei fi ucenică!

Lena, pe cât de speriată era, pe atât de confuză, așa că se gândi să mai întrebe o dată ce Death vruse să spună. Așa că, forțându-se, cu ultimele ei puteri ce mai sălașluiau în strafundul ei, spuse:

- Poți să mai repeți încă odată ce ai... , însă nu reuși să termine intrebarea deoarece glasul i se stinse!

Acum era si mai speriată, vocea ei suna foarte ciudat, nici nu era sigură că ea fusese cea care vorbise!

Dintr-o dată remarcă că pleoapele nu îi mai erau așa de grele, ca până acum, și putu remarca cum Death se apropie din ce în ce mai mult de ea! Deabia acum își dădu seama că Death nici nu avea gură...

Însă gândurile îi fuseseră întrerupte de vocea cunoscută care răsunase prin camera sumbră si întunecată, voce care presupunea că este a lui Death:

- Nu încerca să vorbești! Va mai dura o vreme până îți vei recapăta vocea! Știu că ești speriată si confuză, însă dacă mai ,,dormi" puțin, vei fi mai odihnită pentru cele ce vor urma. Însă ca să fi pe pace îți voi repeta ce am spus cand ai deschis pentru prima dată ochii: Peste puțin timp imi vei deveni ucenică! Acum închide ochii și lasă-te purtată de val!

Lena se simți dintr-o dată ușurată și ceva o îndemna să asculte spusele lui Death, așa că făcu înadins și închise ochii. Văzu cum viața i se scurge printre ochi, își revăzu familia, casa, însă nu putu să nu remarce partea finală, unde totul se termina tragic.

Până in momentul de față, până când nu închisese ochii, nu-și aducea aminte nimic, doar își simțea pleoapele grele.
Însă, acum, totul îi era clar ca un lac în lumina lunii!

__________________________________________________________________________________

PS: Aceasta este prima carte pe care o postez și doresc să vă spun că este realizată în parteneriat cu o prietenă foarte bună, Smaranda23.
Cartea o puteți găsi și pe profilul ei, Smaranda23!

Două lucruri imposibileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum