Două lucruri imposibile

TENTAȚIA

Capitolul IV

În momentul în care Death se întoarse, o minune parcă avusese loc în fața lui. Nu îi venea să creadă cele văzute! Parcă totul era desprins din basme!

In fața lui, stătea Lena, care deabia ieșise de sub duș, cu frumosu-i trup acoperit, în mică măsură, de prosopul pufos, cu picurii de apă care i se prelingeau pe trupul perfect și subțire, de parcă îl puteai cuprinde cu o mână, cu ochii plini de inocență și de scântei, ochi care îl studiau, cu buzele subțiri și suave, cu părul vâlvoi și ud, cu obrajii roșii precum un boboc de trandafir, care parcă abia a răsărit.

Death se simțea ca o stână de piatră si nu-și putea lua ochii de la o asemenea frumusețe. Mai avea puțin și o sorbea din priviri!

În viața lui, care era destul de lungă, nu îi fusese dat sa vadă, măcar odată până acum, o asemenea frumusețe.

Death nu era fermecat, doar de trupul zălmisit parcă fără de greșeli, ci era atras, mai ales de micile forme suave ce se ascundeau pe sub prosop.

Era atât de aproape de ea încât, cu o simplă întindere de mână, ar fi putut să atingă prosopul și să descopere ce se află sub acesta, atat de aproape încât îi simțea respirația caldă a Lenei cum îi dezmierda fața, atat de aproape încât îi vedea ochi lucitori care îl studiau, era atât de aproape încât îi putea vedea gingășia din suflet.
Ea era parcă doar o ființă suavă, o ființă atat de plăpând încât ziceai ce e lipsită de aparare! Și poate așa si era!

Însă gândul i se spulberă exact atât de repede precum aparuse!
Nu se simțea in stare sa facă acest lucru! Îi era teamă să nu o rănească!

Ea era singura ființă pe care o iubea cu adevărat, și se iubeau într-adevăr foarte mult, încă de când erau mici copii.
Însă faptul că parea atât de vulnerabilă, faptul că putea, printr-o simplă întindere de mână, să îi fure prosopul, pentru faptul că putea să o aibă numai pentru el, îl îmbărbătă pe Death sa nu facă aceste lucruri, mai ales că lui îi păsa de sentimentele acestei ființe drăgălașe ce se afla în fața lui, la nu mai puțin de doi, trei pași de el.

Așa că își scutură puțin capul, pentru ca să alunge aceste gânduri, care, în mai mică sau în mai mare măsură, erau necurate și îi spuse:

- Acum, că ai terminat cu dușul, vom merge să te usuci! Urmează-mă!

Iar Lena, ca o ființă micuță și plăpândă, îl urmă fără să scoată un sunet.

- În camera în care te voi conduce acum, aerul care ajută la uscarea apei de pe trupuri, te va ajuta, în același timp, să uiți toate momentele triste, pe care nu vrei să ți le amintești, și să te concentrezi, în viitor, asupra lucrurilor importante ce trebuie să le împlinești!

Trecură de ușa mare și lată de la intrarea spre dușuri, parcurseră același coridor lung și sumbru și, într-un final, ajunseseră la o altă ușă, în fața căreia Death se opri și i se adresă așa:

- Aici trebuie să intrăm. Vrei să faci onorurile?

Iar Lena răspunse timidă:

- Dacă trebuie!

Făcu un pas înspre ușa care nu mai era la fel de impunătoare și greoaie ca cea de la dușuri și întinse mâna pentru a apuca clanța.

__________________________________________________________________________________