Deci, ce spuneam? A, da. Al doilea motiv... Hmmm... Eu mergeam la scoala cu autobuzul care mergea in gara. Andrei cu acelasi, dar isi luase o saptamana concediu, adica asa stiam eu. Ma sunase intr-o zi cand asteptam autobuz:
- Ce faci?
- Astept autobuzul. Tu ce faci?
- Uite bine. In statie. Ma gandesc daca sa ma duc cu autobuzul care duce in centru sau cel care il iei tu, ce zici?
- Dar de ce te gandesti ce autobuz sa iei?
- Am de finalizat niste acte si am 2 drumuri pe care sa merg, deci pe care sa il aleg?
- Pe cel care ti se pare avantajos.
- Perfect atunci. Uite ca vine autobuzul. Vorbim. Pa.
- Ok. Pa.
Dupa 2 minute ce am vorbit cu el a ajuns si autobuzul. Cand urc il vad tocmai in capatul autobuzului, in spate de tot, impreuna, desigur, cu Cristi. Imi face Andrei semn cu mana sa merg catre el si nu am cum sa il ignor si ma duc sa stau cu ei. Ma asez si vine o puslama de copil, mai mic ca mine cu 2 ani care e prieten cu fostul lipicios al meu si se aseaza langa noi. Noi ne-am comportat complet normal, ca si cum eram doar prieteni si nimic in plus. Se uita la noi si spune:
- Nu imi spune Raissa ca te combini cu Andrei sau cu Cristi!! Dupa care rade ca un prost, cum face mereu. Andrei si Cristi se uita urat la el.
- Nu, doar stii bine ca clasa mea si cu clasa lui Cristi s-a inteles foarte bine. Pur si simplu vorbim din cauza ca si inainte vorbeam. Suntem doar prieteni. Ii spun eu copilului cu un calm la care nici eu nu ma asteptam.
Nu stiu exact ce a mai zis dupa dar stiu sigur ca s-a enervat Cristi si a aruncat cu ceva in el si a plecat. Eu si Andrei vorbeam, iar Cristi umbla pe telefon, cel mai probabil pe facebook. Statia mea a fost prima asa ca am coborat. Urmatoarele zile am constientizat cat de mult tin eu la el si ca ar trebui sa renunt la Radu, lucru care l-am si facut+ plus ca nici nu tineam la el. Dupa aproape o saptamana, timp in care i se terminase concediul l-am intrebat ce schimb lucreaza, sa stiu daca ne vedem. Mi-a spus ca nu mai lucreaza acolo si ca de acum nu ne vom mai vedea. Nu intelegeam: de ce? Acolo stiam ca ii place si dupa ce mi-a zis ce post are la noul loc de munca am inteles. Mergea cu acelasi autobuz ca si mine acasa, doar ca mai tarziu. Prima zi cand a lucrat acolo era o marti. Am iesit linistita de la scoala si am asteptat mult si bine autobuzul, cam 40 de minute, deoarece circula rar seara mai ales. Nu ma deranjase decat faptul ca am stat singura, deoarece afara era cald si nu aveam o problema legata de asta. Am facut mici cumparaturi si am ajuns in statie cu 5 minute mai repede, era perfecta. La un moment dat imi suna telefonul. Era el. Ii raspund:
- Buna. Ce faci?
- Bine. In statie. Astept autobuzul. Tu?
- Si eu. Deci inca nu a ajuns la tine. Atunci vorbim pana ajunge la tine.
- Cum adica la mine? Tu nu terminai la 9?
- Ba da, dar saptamana asta am un program mai diferit. Si nu stiu la cat termin in fiecare zi.
- Ok. Am inteles.
- Sa rezervi 2 locuri cat mai in spate.
- Ok. Asa voi face.
3 statii mai incolo urca si el. A doua zi se intamplase la fel. Stiu sigur ca in ziua aia purtam fusta deoare eu fac lucrul asta rar. Am mers la scoala si in loc sa termin la 7 am terminat la 6. Nu stia mama la cat terminasem eu de fapt asa ca am hotarat sa ma mai plimb o ora. Urc in autobuz si 3 statii mai incolo a urcat el. A stat langa mine mai bine de jumatate de drum in care m-a chinuit dupa care se mutase in fata mea si eu nu intelegeam de ce.
- Sa nu mai porti fusta niciodata cat timp nu suntem impreuna.
- De ce?
- Pentru ca si asa am ganduri cu tine, daca te mai vad si in fusta o sa turbez.
- Ok ok. Am inteles.
Inainte sa cobor ma avertizase ca nu e sigur maine la cat termina, fiind vineri ar fi trebuit sa aibă program intreg. Ma anuntase ca nu ajunge cand eram in statie. Acolo, in statie, ma intalnisem cu niste fosti colegi care erau cu un an mai mici decat mine. Am urcat in autobuz cu ei si ne asezam la 4 locuri. Am stat de vorba cu ei. Era o fata, Andrada, și un băiat, Bogdan. Eu vorbeam mai mult cu Andrada, care se așezase lângă mine și îl ignoram pe Bogdan care se tot dădea la mine, ca de obicei. Ghiciți cine urca 3 stații mai încolo? Da. Chiar el. Urcă și sper ca nu a observat faptul ca Bogdan se da la mine. Își cumpără un bilet de la șofer, da mana cu Bogdan și pleacă în spate de tot. Îmi scrie pe Facebook:
- Nu știam ca o sa prind autobuzul.
- Dacă ai fi știut și m-ai fi anunțat nu stăteam cu ei. As fi stat cu tine.
- Eu am aflat ca pot sa plec cu 5 minute înainte sa vina autobuzul. Știi Cum am fugit sa îl prind?
- Ok. Am înțeles.
După ziua aia nu am prea stat de vorbă. Vorbeam mai rar pe facebook și mă mai suna din când în când, când aveam pauza. Mă tot sacaia sa afle cine e tatăl meu și pana la urma i-am spus. Îl cunoștea mai bine decât pe mine și tata pe el. Tata a petrecut o perioada din viața lui în zona respectiva se pare, nu ca ar sta el foarte departe de mine. Intr-o zi, când era la muncă, îl văzuse pe tata pe camerele de supraveghere. Ce a putut el sa facă cel mai bine? I-a făcut o poza și mi-a trimis-o. Am început sa rad. Bine ca eram în ora de religie. Timpul în care vorbeam era din ce în ce mai scurt... Eu terminasem școala așa că mă hotărâsem să mă angajez pe vară și așa am și făcut. Începeam sa vorbim iar. Venea aproape în fiecare zi la mine la muncă. Dimineața cu scuza să își ia țigări și seara ca să stea cu băieții. La mine la muncă erau 3 băieți aflați în cercul lui de prieteni. Și ei îmi povesteau multe chestii legate de el fără sa îi întreb. În timp șefa avea multa încredere în mine. Mă credea o persoana foarte harnica și îi plăcea cum muncesc.
