Trecea timpul si incetul cu incetul am ajuns in luna mai. In autobuz era aceeasi plictiseala si deja ma saturasem sa tot merg singura cu autobuzul. Ieseam zilnic afara cu fetele si cand incepeau sa apara baietii eu plecam in casa sa nu ma cert cu tata. Mereu ma intreba cine era pe afara, cu cine am stat si unde am fost. Scoala pentru mine deja a devenit plictisitoare. I-am prins pe Casian si Tina impreuna: ea imi spunea ca nu mai poate sta in statie cu mine deoarece nu o lasa ai ei si sa treaca tezele dar defapt ea voia sa stea mai mult cu el. Eu ma prinsesem. Nu am zis nimic. Intr-o seara ii vazusem impreuna in statie. Eu eram in autobuz si ma uitam pe geam si ii vazusem. Ea se panicase, dar maiult se panicase el. Cand am ajuns seara acasa i-am explicat lui ca nu ma bag si ca nu zic nimic la nimeni. Ce facea el in schimb? Zicea ca nu ii pasa daca zic, doar voi arata ca sunt un copil de clasa a 5-a si tot o tinea asa. Eu am ramas surprinsa de inteligenta lui si i-am lasat in pace. Pur si simplu nu mai vorbeam nimic cu ei. Mai ales cand mi-a spus Casian ca stie ca imi place de un baiat cu ochii albastrii, lucru cam stupid deoarece mie mi se paruse doar dragut. Atat. Nimic in plus. Nu ma interesa nimic. Am trecut de teze cu brio, fara probleme si vorbeam foarte putin cu cei din clasa.
Eram intr-o zi afara cu Vero si Mada. Ne plimbam linistite. Era o zi destul de calduroasa pentru o zi de mai. Si acum cand imi aduc aminte parca ma cuprind niste fiori deoarece stiu ca atunci a inceput totul. Stii sentimentul ala pe care il ai cand iti e foame? No, eu nu aveam deloc sentimentul ala. Eram doar la o plimare cu fetele. La un moment dat am primit un mesaj pe fb. Era un simplu emoticon. Era de la EL. Era emoticonul asta: "". Am fost putin speriata sa vad mesaj de la el. Nu mai vorbisem niciodata cu el. Nici macar servus, nimic!
- Ce e cu emoticonul asta?
- E de la conversatia cealalta.
* aveam o conversatie veche de 2 ani care era de la un virus pe fb*
- Conversatia e veche de 2 ani.
- Trebuie sa observi tu repede totul?
Tot ce puteam eu sa fac era sa rad cu Mada si Vero. Cine imi scrisese? Buna intrebare. Era Andrei, prietenul lui Cristi, cu care ma intalnesc zilnic in autobuz.
-Auzi? Pot sa te intreb ceva?
- Da. Ii spun eu. Ce e?
- Tu esti asa acritura cu toti?
In momentul ala ma bufnise rasul si pe mine si pe fete.
- Poftim? Cum adica?
- Pai te vad zilnic in autobuz si nu schitezi niciodata nimic. Nici macar un zambet.
- Pai doar nu o sa incep sa rad de nebuna prin autobuz.
- Nu dar stii poti vorbi cu mine, ca nu te mananc.
- Nu vrei si flori?
- Ba da, dar nu imi plac muscatele.
Simteam cum face misto de mine. Ma enerva pur si simplu. Simteam ca o sa mor de nervi. Imi scria zilnic. Simteam ca isi bate joc de mine deoarece e prieten foarte bun cu Cristi. Trecusera doar cateva zile de cand vorbeam cu el. El mi-a spus ca are sentimente pentru mine si ca ma studiase foarte mult. In momentul ala imi adusesem aminte ca intr-o zi bagasem de seama faptul ca se uita la mine. Ma uitam la el si ma gandeam ca ce bine arata si dupa ma gandeam cat de dragut e. Imi scuturasem capul si ma gandisem asa: nu are de ce sa imi placa de el. E prea mare si e si prieten cu Cristi. Revenind, nu cred decat ca isi bate joc.
A tinut-o asa o saptamana pana am cedat nervos si am acceptat sa am o relatie cu el. Nu va ganditi ca am simtit ceva. Stiam ca doar isi bate joc de mine. Mada, cum e mai barfitoare de fel, i-a spus lui Ionut, fratele Veronicai, ca am prieten si ca acel prieten e chiar Andrei.
A facut cea mai mare greseala posibila. De ce? Pentru ca Ionut e cea mai putin de incredere persoana, e la fel de barfitor ca o pitipoanca. Ionut a fost in generala in clasa cu Cristi deci nu i-a fost greu lui Andrei sa il calmeze, dar fusese prea tarziu. Ionut spusese unui tip pe care il chema Alex. Era foarte mare barfitor si cu gura mult prea mare. Andrei, pot spune, ca a incasat toate loviturile in locul meu. A avut grija ca nimeni sa nu se ia de mine sau sa imi reproseze mie ceva. Singura persoana care a primit reprosuri a fost el si spre norocul meu tata nu a aflat.
Atunci eu am inteles ca el tine cu adevarat la mine. Pana sa se intample asta am fost impreuna o saptamana. O saptamana in care nu s-a atins de mine nici macar cu un deget si nu exagerez. Nu ma imbratisase niciodata. Cand sa plec acasa din parc ma sunase. El a iesit un pic de pe teren sa imi spuna ce s-a intamplat. Eram inconstienta, nu stiam ce avea sa imi zica. S-a despartit de mine. Printr-un singur apel telefonic. M-am enervat. M-am enervat destul de tare incat sa ma combim cu un copil mai mic ca mine cu un an. Il cheama Radu. Aveam aceleasi gusturi la muzica. Ne-am cunoscut pe un grup de pe whatsapp si ne-am hotarat sa ne vedem fata in fata. Cum nu mai eram cu Andrei am zis ca nu am nimic de pierdut. Am mintit cateva persoane de grupul respectiv ca il iubesc mult. El se atasase prea mult de mine. Eu aveam nevoie de o imbratisare de la cineva si el era cel mai potrivit. Trecuse doar o saptamana de cand eram cu el. Deja stiam ca era ca fostul pe care l-am refuzat de fiecare data cand a vrut sa ne impacam. De ce ? Pentru ca era un lipicios. Stiu ca fetele vor atentie, dar nu voe pe cineva lipit de ele 24 din 24, sincer acum. Dar din pacate Radu in directia aia mergea si imi era sila. Eu aveam ore dupa masa si pe timpul verii am hotarat sa ma angajez. Ce am facut? I-am spus ca eu nu o sa am cum sa ma vad cu el pentru ca voi lucra si ca nu putem continua relatia. Ce a vrut el? Mi-a promis ca incearca sa intre la mine in liceu sa putem fi impreuna. Stiam ca nu o sa se intample asa ca i-am dat apa la moara. De ce am hotarat sa ii dau papucii? Un al doilea motiv? Hmmmmm....... In capitolul urmator
