Razele soarelui nici macar nu au atins orizontul si eu sunt deja treaza ...sau nici macar nu am dormit. Sarcina pe care o am este mult prea importanta . Daca voi da gres nu voi putea sa mi-o iert niciodata . Edgar are mai putin 12 zile de trait , iar daca nu voi putea indeplini misiunea , mai bine nu ma mai intorc deloc . Stiu ca e un gest egoist sa las tot regatul de izbeliste pentru Edgar , dar el este singura familie care mi-a mai ramas , daca el moare eu nu voi mai putea trai . Nu mi-am luat multe lucruri , pentru a nu ma ingreuna la mers , doar cateva camasi , 2 tunici , doua perechi de pantaloni si sigiliul meu regal , pentru a putea trimite scrisori catre regat , in caz de nevoie. M-am imbracat la fel de simplu , cu o camasa alba cu nasturi pana in gat si cu maneci largi care se termina cu volonase in forma de clopot , cu pantaloni negri de piele , o vesta neagra de piele intoarsa , cizme lungi si o capa lunga si groasa , lunga pana in pamant , tot neagra . Am zis ca daca voi fi toata imbracata in negru nu voi atrage atentia si voi putea trece neobservata . La brau am o curea la care prins sabia si un pumnal , iar in fiecare cizma am cate un cutit de vanatoare . Am de gand sa-mi iau si arcul si tolba cu sageti , dar le voi prinde de saua calului. Ies pe balcon si ma uit la regatul meu . Vad luminile de la lumanarile aprinse in casele taranilor care incep o noua zi de munca si copii care se indreapta catre scoala . Stiu ca s-ar putea sa nu ma mai intorc . Oare daca nu ma voi mai intoarce , ce se va alege de regatul meu ? Daca se va afla ca lipsesc ,sigur regatele rivale vor ataca regatul , stiind ca nu sunt aici sa ii apar . Nu ! Asa ceva nu este posibil ! Trebuie sa fac tot ce imi sta in putinta sa imi indeplinesc misiunea si sa ma intorc , inainte sa se afle ca lipsesc ! Nu voi risca sa-mi las poporul asuprit de tirani care nu vor decat suprematie si putere . Eu pun intotdeauna poporul , si bunastarea acestuia , pe primul loc si nu voi lasa una ca asta sa se intample. Intru inapoi in apartament si arunc o ultima privire , apoi sting lumanarile . Ma indrept catre sala tronului pentru a da ultimile indicatii . - Vreau sa nu afle nimeni ca plec ! Daca sunt cautata spuneti ca sunt ocupata sau ca nu pot primi pe nimeni in audienta . Il voi lasa la conducere pe sir D'Arvanche , si sper ca nu vor fi decizii importante de luat . Sper ca nu voi lipsi mai mult de 10 zile , iar daca nu ma voi intoarce pana in termenul limita inseamna ca nu ma voi mai intoarce deloc , asa ca voi va trebui sa alegeti un nou conducator al regatului . Am cativa veri indepartati in regatul Sunshine , care vor fi destul de potriviti pentru acest titlu. Dar , sa speram ca nu va fi nevoie ! - Milady , spuse sir D'Arvanche, sunt mai mult decat incantat sa preiau conducerea regatului cat timp veti lipsi , dar nu cred ca sunt potrivit pentru aceasta onoare . - Sir D'Arvanche , sunteti mai mult decat potrivit pentru aceasta numire . Am toata increderea ca veti face tot ce e necesar pentru bunastarea si siguranta regatului. Si sa aveti grija de sir Edgar ! -Asa voi face , milady ! Ies din sala tronului si ma duc spre grajduri , ca sa vad daca Celest este gata . Celest e calul meu de multi ani , practic am crescut cu el . E un armasar pur sange negru cu o stea argintie in frunte , de aceea i-am si dat numele de "Celest" . La intrare in drajd , il vad pe Alexander pregatindu-si calul , tot un armasar pur sange dar alb . - Frumoasa iapa ! Cum se numeste ? -O, buna dimineata milady ! apoi face o plecaciune . Se numeste Mensis , alteta . - Luna , un nume care i se potriveste . -Calul dumneavoastra a fost pregatit ? - Abia am ajuns , dar sunt sigura ca da . Ma voi duce sa verific . - O sa va astept aici . Odata ajunsa la boxa lui Celest , vad ca acesta este pregatit . L-am rugat de ingrijitor sa il inhame cu un harnasament simplu si sa-i puna , de asemenea, o sa simpla , pentru a trece drept oameni simpli , nu drept nobili. Il incalec si ies la trap din grajd . Vad ca si Alexander este pregatit si este deja calare . -Gata de aventura , parterene ? spun eu zambind . - Alaturi de tine , oricand , milady . Si pornim amandoi in galop iar eu ii dau pinteni lui Celest sa avanseze . Chiar daca nu am spus ca va fi o competitie , asta nu inseamna ca nu vreau sa castig . Iau un avans de cativa metri si ma ridic in scari pentru a prinde si mai multa viteza . -Hai ,Celest ! Nu-l lasa sa ne invinga ! Prindem din ce in ce mai multa viteza , iar Alexander e chiar in spatele meu . Ne apropiem de un petic de padure , si eu intru in el , fara a vedea daca Alexander ma urmeaza , dar sper ca o face . Ma uit in spate sa vad daca e , intr-adevar , in spatele meu si chiar e acolo , razand cu gura pana la urechi . Zambesc si eu si deodata ma loveste ceva . Nu stiu ce , dar ceva tare oricum . Si cad si cad si tot cad si sunt sigura ca va fi o cazatura dureroasa . Parca timpul s-a oprit iar eu cad cu incetinitorul , dar deodata doua maini puternice ma prind de talie si ma trag pe calul lui . Alexander , ce m-as fi facut daca nu era el ? Probabil acum eram pe jos zvarcolindu-ma de durere . Fetele noastre sunt atat de aproape , iar ochii ii stralucesc atat de tare si de frumos . Ma uit la el si observ ca are buze atat de frumoase si par atat de fine si de moi ,sunt destul de aproape sa ...dar nu ! Sunt o regina , iar reginele nu trebuie sa fie cu oricine . Ele au nevoie de un rege sau un print puternic . Alexander o opreste pe Mensis si se coboara din sa , apoi ma coboara si pe mine . Se uita la mine bland si imi indeparteaza suvitele de par de pe fata lasandu-si degetele sa alunece pe obrazul meu . - Milady , m-ati speriat teribil ! Nu ar trebui sa mai calariti in picioare , e destul de periculos . - De obicei asa calaresc , spun eu respirand precipitat . Chiar nu stiu cum s-a intamplat asta , sunt foarte atenta cand calaresc . Ce m-a lovit ? - O creanga , milady ! Credeam ca ati facut o contuzie la cap . - Ma simt destul de bine , putin ametita , dar bine . Iti multumesc din tot sufletul pentru ca m-ai salvat , nu stiu ce m-as fi facut fara tine . -Asta este treaba mea , milady . -Aaa ..da , asa e . Ar fi mai bine sa ne continuam calatoria daca vrem sa ajungem la granita dintre regate pana la lasarea serii . - Aveti dreptate , ar fi bine sa pornim. Restul zilei nu am schimbat decat strictul necesar de cuvinte si nu stiu de ce .Oare am spus ceva ce nu trebuia ? Oare am intrecut masura ? De ce naiba ma consum atat ? El nu este decat comandantul garzii mele . Imi este inferior iar o regina e puternica , nu are nevoie de "greutati" care s-o traga in jos. Oricum nu am nevoie sa-mi gasesc marea dragoste pentru ca nu voi putea niciodata sa ma casatoresc cu un barbat pe care il iubesc . Casatoria mea va fi aranjata si va incheia un razboi sau va crea o noua alianta .Asta e datoria unei regine . Uneori imi doresc sa nu am atatea responsabilitati si sa pot lua decizii care nu vor afecta mai multe persoane. Sa fiu doar o persoana simpla care se bucura de fiecare moment al vietii . Dar scenariul asta e departe de adevar . Eu sunt regina Yadelaide Ravensword si trebuie sa ma comport ca atare . - Milady ? - Hm ? Poftim ? - Spuneam ca ar trebui sa campam aici in aceasta seara . S-a intunecat si nu putem ajunge la granita decat maine dimineata iar caii ar trebui odihniti si hraniti si la fel si noi . - Bine . Faci tu focul si pregatesc eu mancarea si adapostul ? - Da , ma duc sa aduc cateva lemne. "Aici " se refera la un luminis intr-o padure foioase ,carora incep sa le ingalbeneasca frunzele, pe langa care trecea un parau . Am dat seile jos de pe cai si le-am dat drumul la parau ca sa se adape . Adapostul nu era reprezentat decat de cateva paturi . Am stabilit ca vom dormi sub cerul liber , dar avem si un cort in caz de nevoie. Iar drept mancare avem doar cateva painici , carne uscata , branza si niste fructe . Suficient sa ne ajunga pana ajungem in regatul vecin si ne putem aproviziona din nou . Alexander a adus lemne si aprinde repede focul iar eu ma duc sa-mi incalzesc mainile . E abia inceputul toamnei , dar noptile sunt destul de reci . Ma asez langa foc si incep sa mananc , la fel si Alexander . Are o fata serioasa si obosita . Simt ca il macina ceva , dar nu e treaba mea . - Milady , mai usor ! Deja a inceput sa miroasa a creier incins de intens ce ganditi , spune Alexander cu un suras stramb . -Scuze , nu am vrut sa te ignor . -Va supara ceva , milady ? - Da , dar nu vreau sa te impovarez cu problemele mele. Spune-mi mai bine ceva despre tine . - Milady , nu sunt multe de spus . Am crescut intr-o familie bogata de negustori din Waterville ,langa mare . Eu si fratii mei am avut parte de cea mai buna educatie si de cei mai buni profesori. Dar tatalui meu i-au fost furate cele 2 corabii cu marfuri si a ramas falit , iar cu banii pe care i-a luat din vanzarea mosiei si a proprietatilor a platit datoriile . Pe mine si pe fratele meu ne-a dat ca ucenici iar sora mea a fost data la manastire. In mare , cam asta e povestea vietii mele . - Nu am stiut ca ai dus o viata atat de dura . Mama ta nu a avut de spus niciun cuvant in fata tatalui vostru ? Sigur ei nu i-a facut placere sa va vada dusi de acasa. -Mama mea a murit atunci cand m-am nascut eu . - O, Doamne ! Imi pare atat de rau ! Stiu cum te simti! - Ba nu ,nu stiti ! spuse el cu ochii sclipindu-i . Eu nu am vazut-o niciodata pe mama mea , nu am nicio amintire cu ea , nici macar o amintire imaginara nu am ! Asa ca nu-mi spune mie ca stii cum e pentru ca nu stii ! - Nu ? Nu stiu cum e ? spun eu ridicandu-ma in picioare nervoasa. Dar tu stii cum e sa-ti moara intreaga familie si sa-ti ramana pe umeri o povara pe care abia o poti duce ? Stii cat de greu mi-a fost la inceput sa conduc , stiind ca nimeni nu il va conduce cum o faceau parintii mei ? Stii cat de trista am fost un an de zile si ca abia vorbeam sau mancam ? spun eu lovindu-l cu palma in piept . Stii ca multi m-au judecat si ca au spus ca regatul nu trebuie lasat in mainile unui copil ? Stii cat de rau m-am simtit si ca am vrut sa ma arunc de la balconul apartamentului meu ? Iti zic eu , nu stii ! Si daca tu crezi ca ai avut o viata grea , te-ai inselat ! Si continui sa-l lovesc cu palmele in piept , simtind cum imi curg lacrimi fierbinti pe fata dar nu fac nimic sa le opresc . Le las sa curga sa-mi spele amaraciunea . Alexander ma strange in brate , fara sa zica ceva , si ma mangaie pe cap pana plansul se transforma in suspine , apoi in tacere .
CITEȘTI
Coroana De Gheata
Narrativa StoricaRegina Yadelaide , desi tanara , reuseste sa-si conduca regatul cu o mana de fier . Dar cand agerimea mintii ei este umbrita de alte sentimente , aceasta nu mai stie pe ce cale s-o ia .
