Desi am terminat de mult cu plansul iar lacrimile mi s-au uscat pe fata si au lasat doar dare de sare , Alexander inca ma tine in brate . Toata noaptea m-a tinut in brate si mi-a mangaiat parul , dar nu mi-a adresat nici macar un cuvant . Cand ,intr-un sfarsit , am adormit printre suspine , Alexander era tot treaz si ma mangaia iar cand m-am trezit in timpul noptii , tot in brate ma tinea. Acum e dimineata , sunt tot in bratele sale , dar el doarme . La cat de incruntat sta , probabil nu viseaza prea frumos . Ma asez pe jos , ii pun capul in poala mea si il mangai pe cap iar el incepe sa se relaxeze si sa-si descrunteasca fruntea . Ii fredonez un cantec pe care mi-l canta mama cand eram mica caruia nu-i mai tin minte cuvintele , ci doar linia melodica. Alexander incepe sa se miste iar apoi isi deschide ochii de culoarea apei lagunelor si se uita direct in ochii mei . - Buna dimineata , raza de soare ! spune el pe un ton semet . - Buna dimineata ! Cum ai dormit ? spun eu cu o voce retinuta ,uimindu-ma semetia lui. - Mhm ..am dormit foarte bine . - Alexander , imi pare sincer rau pentru scena pe care ti-am facut-o aseara . Imi dau seama prin ce ai trecut si nu trebuia sa reactionez asa de urat. Imi pare foarte rau si sper sa ma ierti. El imi ia obrazul in palma si ma mangaie cu degetul mare , uitandu-se bland in ochii mei. - Stai linistita , nu am de ce sa te iert . Eu ar trebui sa-mi cer scuze pentru reactia mea dura . Ai dreptate ,responsabilitatile tale sunt foarte greu de purtat de una singura iar paharul se tot umple si se umble , iar la un moment dat trebuie sa se verse pentru a putea lasa loc altor lucruri sa-l umple , si tot asa. Aseara paharul tau s-a varsat , iar eu te inteleg perfect . - Am crezut ca esti suparat pe mine . - Suparat pe tine ?! Ar trebui sa fiu suparat pe mine pentru modul in care m-am purtat cu tine. Nu asa se comporta un gentleman cu o lady . - Sa stii ca eu nu sunt suparata pe tine , si nici nu am fost . - Nu ? Ma bucur ! Acum ar trebui sa strangem tabara si sa plecam daca vrem sa ne intoarcem la timp inapoi . - Asa e , ar trebui sa ne grabim . Cand soarele atinge varfurile copacilor noi deja suntem ajunsi la granita si incercam sa gasim o cale prin care ne putem strecura dincolo de portile pazite. Daca voi fi prinsa , voi fi folosita drept moneda de schimb pentru tronul meu . - Alexander , cum vom trece de gardieni ? - Asa cum stim noi cel mai bine sa trecem prin situatiile dificile , prin lupta. imi spune el cu un zambet siret . - Imi place cum gandesti ! Care e planul de atac? - Nu este niciun plan . Ii lasam sa ne captureze . - Ii lasa sa ne captureze ?! Pai si cum vom resusi sa trecem de ei daca ne lasam prinsi ? Nu-ti inteleg logica. - Doar ai incredere in mine si totul va fi bine . Nu trebuie sa-ti faci prea multe griji . - O sa regret daca imi pun increderea in tine ? - Daca totul merge conform planului , nu . - Parca spuneai ca nu avem un plan . - Noi nu avem , dar eu am . - Smecherule ! Daca patim ceva , o sa-ti doresti sa fi castigat eu prima noastra lupta si sa fi fost alungat din regat . - Sper ca nu . - Of , bine . Hai sa mergem sa fim capturati ! Iesim din desisul padurii pana la marginea ei si stam ascunsi drept niste tufisuri , pentru a da impresia ca ne furisam nu ca mergem sa fim capturati . Garzdienii ne repereaza imediat si vin spre noi cu sabiile ridicate . Noi ne ridicam din tufisuri cu mainile ridicate si ne lasam prinsi . - Cine sunteti voi si ce cautati la granita dintre regate ? spune unul din cei 4 gardieni care , probabil , e seful . - Ne-am pierdut casa si mergem in regatul vecin sa cautam ceva de munca . E greu sa traiesti fara casa , iar sotia mea asteapta un copil . Vrem sa ii asiguram macar paine de fiecare zi . Cand aud ca ma numeste sotia lui , raman inmarmurita, dar incerc sa-i fac jocul . - Da nu vreau ca bebelusul meu sa moara de foame . - Eu nu va cred , pareti prea dubiosi . Nu semanati voi cu niste oameni care si-au pierdut casa . Desi sunteti imbracati in haine simple sunt din materiale bune , unele foarte scumpe chiar . - Nu , crede-ma , chiar ne-am pierdut casa , incerc eu sa spun , dar Alexander deja se lasa legat si curand si mainile mele sunt legate la spate . Bravo , geniule ! Si acum cum scapam de ei cu mainile legate ? - Cand ti-am zis sa ai incredere in mine , nu vorbeam aiurea . Yadelaide , cizma ! - Ce ? Noi suntem legati si tu te gandesti la cizma ? Dar apoi realitatea ma loveste din plin . Cizma ! Alexander se refera la cutitele pe care le am in cizme . Ce simplu! Din coltul in care am fost pusi ii putem vedea foarte bine pe gardieni , care par mai mult plictisiti si nu cred ca ne considera o amenintare . Imi pun piciorul pe zid , pentru a ma spijini , dar de fapt am ridicat piciorul ca sa pot lua mai usor cutitul . Reusesc sa-mi tai repede funia din jurul incheieturilor , apoi i le tai si lui Alexander care sta asezat langa mine pentru a nu da de banuit . Alexander fluiera , acesta fiind semnalul cailor , sa vina . Momentul aparitiei cailor ii deruteaza pe gardieni si ii atacam cu sabiile . Sunt luptatori buni , dar noi suntem si mai buni. Primul nu are nicio sansa si se trezeste cu o lovitura drept prin abdomen iar Alexander ii taie gatul unuia dintre ei . In timp ce caii ies din padure , iar Alexander se lupta cu unul din gardieni , ultimul gardian ma ataca pe nepusa masa si imi taie bratul , care incepe sa sangereze . Il lovesc cat pot de tare , dar el imi loveste picioarele , dar reusesc sa ma feresc si ii retez capul printr-o lovitura rapida . Alexander a omorat si celalalt gardian si imi observa bratul care sangereaza . - Trebuie sa-ti legam rana , daca nu se va infecta . - Lasa asta , poate sa astepte . Hai sa trecem odata nenorocita de granita . Incalecam caii si pornim in galop cat mai repede posibil . Dupa ce ajungem la poalele muntelui Deathvalley , ne oprim si Alexander imi spala rana si mi-o bandajeaza . - Mai avem cam jumatate de zi de lumina . Suficient timp cat sa luam floarea . -Perfect! Asta inseamna ca putem sa ne intoarcem la timp la palat , si sa-l vindecam pe Edgar . - Asa e , dar trebuie sa legam caii undeva . Nu putem sa escaladam muntele cu ei. - Ii lasam aici , iar cand ne vom intoarce ii luam . Lasam caii legati de doi brazi si incepem sa escaladam muntele . Acest munte se numeste Deathvalley deoarece este facut dintr-o piatra foarte calcaroasa , care se sfarama , iar intr-o parte a lui se afla o prapastie foarte adanca , din care nimeni nu a iesit vreodata. Folosim cutitele ca sa putem urca . O iau inainte si imi infig cat pot de tare cutitele in piatra sfaramicioasa si imi proptesc picioarele cat pot de bine . Daca voi cadea nu va fi prea placut. Alexander este chiar sub mine si escaladeaza cu greu . Imi infig cutitul din mana dreapta si imi sprijin si piciorul drept , dar cand sa imi infig si cutitul din mana stanga ,pietrele din jurul picioarelor incep sa cada si eu odata cu ele . Incerc sa ma apuc cu unghiile de alte pietre ca sa ma pot salva , dar parca muntele este impotriva mea si toate pietrele de care ma apuc se sfarama si cad . Cand intr-un final nu am de ce sa ma apuc , cad si imi julesc pielea de pe antebrate si maini. Dar Alexander e acolo , chiar la timp sa ma prinda si sa ma ajute sa-mi gasesc sprijin . -Milady , aveti de gand sa ma mai speriati mult ? - Sper ca de acum incolo , nu . spun eu gafaind de spaima . Ajungem pe creste , dar nu vad nicio floare , nici macar o planta . - Unde sunt florile ? Aici sunt doar licheni si muschi ,dar nicio floare . Si incep sa dau pietrele mari la o parte , iar Alexander face la fel . - Milady , doctorul a spus ca floarea e foarte rara . Poate nu mai exista . - Nu ! Nu se poate asa ceva , nu-ti pierde speranta ! Trebuie sa fie pe aici pe undeva , doar ca nu am vazut-o noi inca ! - Milady , am cautat peste tot ! Alexander ma strange in brate si eu imi odihnesc capul pe umarul lui . - Alexander , ce ma voi face eu daca Edgar moare ? Ce ma voi face eu fara sfaturile lui ? Ce ma... Dar observ ceva mic si colorat sub o piatra mare . Hei , uite ! Ridic piatra cu ajutorul lui Alexander si descopar o floricica mica , aurie , cu frunze mici si tepoase . Asta trebuie sa fie ! Edgar va supravietui ! Si il strag iar pe Alexander in brate . Coborarea este mai usoara pentru ca folosim franghii si nu mai este nevoie sa folosim cutitele . Eu si Alexander coboram aproape in sincron si ne amuzam teribil . O sageata imi zboara exact pe deasupra capului si ma uit in jos sa vad de unde vine . Ceea ce am vazut nu a fost prea frumos . Jos se aflau cel putin 20 de gardieni inarmati pana in dinti , care sigur ne asteptau pe noi . - Alexander , ce facem ? Suntem prinsi in capcana . - Nu stiu , chiar nu avem ce face ! - Astia sigur au fost trimisi de regele Orsen ! Stie ca are un avantaj in razboi daca ma captureaza ! Cred ca nu avem de ales decat sa ne lasam prinsi si sa incercam sa scapam. Odata coborati am fost asaltati de gardieni inarmati cu sabii , pumnale si arcuri cu sageti. Si noi ne-am folosit sabiile si pumnalele , in speranta ca ii putem ucide pe toti , dar nu am avut norocul asta . Unul din gardieni m-a lovit cu manerul sabiei sale in cap si imediat privirea a inceput sa mi se incetoseze pana nu am mai vazut nimic .
CITEȘTI
Coroana De Gheata
Historical FictionRegina Yadelaide , desi tanara , reuseste sa-si conduca regatul cu o mana de fier . Dar cand agerimea mintii ei este umbrita de alte sentimente , aceasta nu mai stie pe ce cale s-o ia .
