"Din momentul in care poti face diferenta dintre bine si rau, pana si urmatorul pas e o decizie."-Bijou
Mare parte din noi punem in balanta ce spune creierul si ce spune inima, decidem dupa plusuri si minusuri, dupa ce ne dicteaza ratiunea, dar ce faci in momentul in care inima iti alimenteaza visele si aspiratiile? Ce faci in momentul in care ai de luat o decizie dar nimic nu e dupa tipar? Deobicei se zice ca inima vrea un lucru si creierul un alt lucru dar atunci cand si inima si creierul vor ambele variante ce decizie poti face? Stiu la ce te gandesti. Defapt, nici nu te poti gandi la ceva anume pentru ca e de neexplicat. Cum sa alegi atunci cand ambele variante sunt bune si rele in aceelasi timp? Se pare ca el a gasit singura solutie favorabila la momentul acela. Poate ca nu a fost ceea mai stralucita, dar era mic, era prima data pus intr-o situatie in care sa aleaga. Nu se gandea si nici nu ar fi crezut ca aceasta decizie aparent banala pentru un copil inainte de adolescenta, il va urma de acum inainte.
Dimineata, cald afara, el se trezea ca de obicei ca un copil de 14 ani, proaspat mutat intr-un cartier nou, cu mama sa, tatal sau vitreg si sora lui mai mica. Fiind abea mutat, fara tovarasii lui era timid. Pana la aceea varsta Dominic avusese copilarie. Nu stia ce este strada, nu stia ce sunt fratii si ce sunt "prietenii". Nu stia ce inseamna iubirea, nu stia multe lucruri dar ce ii poti cere unui copil de care Dumnezeu a avut grija pana la varsta asta? Pentru el singurul crunt adevar in a sa realitate era in fata ochilor lui doar ca intre el si acel adevar era un perete de gheata, deci vedea totul foarte vag.
Statea doar in casa, a iesit doar odata sa imprietenit cu cativa copii de prin cartier dar nu cu foarte multi si nu foarte bine. A luat o gura de aer si a mers inapoi in casa. In lumea lui. Jocurile pe calculator. Iubeste masinile. E mostenire de la tatal lui. E si normal fiind singurul lucru ce i-a ramas pe langa faptul ca al sau tata nu il cauta. Nu il afecta acest lucru. Nu are inca deschisa viziunea.
In fiecare zi il chemau noii sai prieteni afara dar el de rusine nu iesea. Nu i se parea ca are chef sau pur si simplu nu vroia. Intr-un fel ii era si frica deoarece schimba anturaju, lucru care mai tarziu il va caracteriza.
Intr-una din zile sa hotarat sa iasa afara si a ramas surprins. Totul era ok. Radea cu noii sai prieteni, era totul bine.
A inceput sa iasa prin oras, in cafenele cu colegii de scoala. Se simtea bine, testa fiecare lucru care ii iesea in fata. Muzica noua, haine tot ce ignora pana acum testa.
