Alb, alb, alb. Totul e acoperit de zapada. Sunetul ghetelor mele deja a devenit in capul meu un ritm pe care il pot schimba dupa cum doresc.
Scot telefonul din buzunar, apelez, raspunde. Eu stateam pe banca pe jumatate inghetat, asteptam ca Max sa vina afara. De dupa coltu blocului apare prima data Max, cu caciula pusa aiurea in cap, geaca neincheiata, cu mainile in buzunar. Dupa el fratele lui: Darius. Darius era tipu ala de baiat de care nu aveai tupeu sa te aproprii, o ardea pe caternica, avea zambetul ala viclean si privirea de vulpe pusa pe necurate. Pierce in limba, haine cele mai tari, ultimul telefon, mereu pachet de tigari, glumele si caterinca pregatite mereu. Tot ce avea nu era luat de parinti. Era din "misterul" lui. Lucrurile ce le facea ii aduceau monetar.
De data aceasta Darius era inversul fratelui sau. Sincer, nu prea vroiam sa am tangente cu fratele lui Max. Mi se parea ca nu are cum sa ma placa. Dar am zis ca ce are daca afla ca fumez? Aia e.
-Ce faci Max?il intreb pastrandu-mi indiferenta fata de faptul ca de aceasta data a iesit si Darius cu noi.
-Ba ma uitam la un film, si deodata ce crezi?!
Incep sa rad pentru ca stiam despre ce e vorba.
-Deci razi inainte sa termin 'tuți capu tău! spune si el razand. Ba aici is,deci ce facem?
-In primu rand da-mi si mie o tigara.
Darius era cu spatele la vreo 3 4 metrii de mine, vorbea la telefon deci acela era momentul oportun sa ii cer lui Max.
-I-a ma!
Iau tigara si ii dau foc. Trag primul fum care nu avea nici un efect, trag al doilea iar la al 3 lea il vad pe Darius ca tresare surprins, cu ochii mari si ma intreaba:
-Ce faci ma?! pe un ton surprins si care tindea sa ma certe dar se abtinea ca un caine tinut de lesa.
-Fumez, ce sa fac.
-De cand?!
-Nu de mult.
Rade pret de 3 secunde, trage si el din tigara si imi spune:
-Uite ba, si eu nu stiam. Ai grija.
Am ramas surprins. Deci tipu asta cu toate ca nu ma cunoaste, nu a avut tangente cu mine, brusc imi da semne ca defapt ar vrea sa ne cunoastem ca prieteni.
Ok, am stat cu tot felu de oameni. Nu are ce sa mearga rau.
Dominic in acele momente nu se gandea ca Darius va juca un rol important in viata lui de acum incolo.
A doua zi au iesit amandoi afara. De data aceasta Darius i-a dat tigara la Dominic fara ca acesta sa ceara. Ba din contra Dominic avea.
Am stat in fata blocului si am povestit. De la amiaz pana seara tarziu. Omul asta pana la urma nu e ceea ce pare. E mult mai mult. A avut incredere in mine si mi-a spus povestea vietii lui. In cateva zile am ajuns sa ne cunoastem foarte bine unul pe altul. Sa avem cam aproape tot in comun inafara de varsta. In primele zile prietenia asta mi sa parut putin cam pe interes. Dar cu timpul mi-am dat seama ca nu era asa. Adica, ce o iti ofera tigari mereu cand nu ai? Te cheama la cafea zilnic la el, fara sa astepte ceva in schimb? Timp de 5 luni zi de zi? Normal ca daca avea nevoie de ceva il ajutam, ma ajuta, dar cel mai mult stateam si ne distram. Radeam, ne uitam la poze, ne jucam pe PC ore intregi.
Nici unu din noi nu stia ca tot timpul asta "pierdut" impreuna, dupa cum spun altii, avea sa ne ajute sa ne sfatuim in viitor. Tot ce am pierdut sa spun asa, am umplut in cateva zile golurile timpului create prin faptul ca nu faceam nimic.
Nu stia daca e bine sa fie prieten cu el. Putea sa fie sau nu insa Dominic a ales instinctiv.
