Gânduri Amare.

Prolog.

Cred că vă aşteptaţi ca viaţa mea să fie perfectă.

Nimeni nu mă iubeşte.

Am fost adoptată de către nişte bogătaşi, le mulţumesc din suflet pentru tot dar eu nu mă simt bine în pielea mea. Am fost aproape violată de un traficant de droguri, părinţii adoptivi nu ştiu asta, n-am prieteni, n-am nimic. Urăsc totul. ÎMI URĂSC viaţa. Nu mă mir de ce am fost dată catre adopție. Poate sunt "bogata" datorită părinţilor adoptivi, dar nu mă interesează asta.
Mă intereseaza să duc o viaţa normala ca orice fată.
Mai am şi un frate, pārinţii mei adoptivi au un fiu de 19 ani, nu mă suportă aşa că nu comunic cu el. Îl cheama William.

Nici el nu este uşă de biserică. Chiuleşte, face sex cu fetele din liceu.. pe scurt este un afemeiat.
Dar niciodata nu s-a gândit să violeze o fată.

Numele meu este des pocit de catre "colegi". Nici măcar numele nu mi-l ştiu.. numele meu fiind Charlotte. Sunt o fata timidā in varsta de 17 ani.. care nu îşi suportă viaţa.

Hei. M-am gandit sa fac o carte si sper sa va placa.
Ne vedem in urmatorul capitol. Kiss:*