Cu toţii ştim desenul animat de pe Cartoon Network numit Scooby Doo, creat de Hanna Barbera. În fiecare episod apare grupul de patru tineri detectivi (Daphne, Wilma, Fred şi Shaggy) care, ajutaţi de câine, prind răufăcători deghizaţi în monştri. Însă există unele mici detalii care schimbă totul.
Aceşti tineri detectivi călătoresc peste tot cu o dubă Volkswagen (cunoscută drept maşina preferată a hipioţilor) pe care scrie Mystery Machine (maşina misterelor). Shaggy, prietenul cel mai bun al câinelui, este un tip înalt, cu tricou verde, pantaloni lungi şi largi; el este cel mai „aproape" de curentul hippie.
Când încep să-l caute pe răufăcător, Scooby şi Shaggy au nevoie de ceva care să-I ajute la căutare; aici întâlnim Scooby Snacks-urile, după care cei doi sunt înnebuniţi (de multe ori cer două snacks-uri). Scooby Snacks-urile îi ambiţionează şi le dau celor doi o energie incredibilă, care îi ajută la căutarea şi găsirea făcătorilor de rău, deghizaţi în monştri. Monştrii văzuţi de cei doi sunt halucinaţii, ei nu există(biscuitii) . Spre finalul episodului, tinerii descoperă că monstrul este de fapt o persoană cunoscută de ei. După rezolvarea misterului, grupul se relaxează, mergând undeva pentru a mânca. Ştiu că este doar un desen pentru copii, unde animalele vorbesc, dar un om (Shaggy) care vorbeşte cu un câine nu este deloc ceva normal. Este adevărat că desenele dezvoltă imaginaţia şi au un tâlc, o morală, dar copiii sunt dezamăgiţi dacă animalele nu pot vorbi şi încep să regrete şi să aspire la o viaţă ca în desenele animate.Evident, când copilul creşte şi se maturizează îşi dă seama că toate astea sunt o prostie.
NU ESTE NIMIC DE GROAZA AICI!
CEA MAI INTERESANTA PARTE ESTE: Monştrii văzuţi de cei doi sunt halucinaţii, ei nu există(biscuitii).
