Eram intinsa in patul meu de hotel uitandu-ma pe tavan. Incapabila sa ma misc din cauza caldurii, am putut simti cum imi curg picaturi de transpiratie pe gat. De fiecare data cand inspiram, pielea mi se lipea de tricou. Mi-am dat capul pe o parte. Drew statea in aceeasi pozitie ca mine, in propriul lui pat. "Putea merge mai rau ziua asta?" am intrebat.
Fratele meu si-a scos compresa care ii acoperea fata si s-a intors spre mine. "Te rog nu poci."
Dupa un drum dezamagitor catre hotel, Drew si cu mine am fost fericiti cand am descoperit ca mama a rezervat un loc dragut pentru noi. Entuziasmul, ma rog, nu a tinut prea mult si am ajuns intr-o camera in care nu functiona aerul conditionat.
Stand in pat, nu am putut sa-mi abtin gandul ca aceasta calatorie nu a meritat. Stiu ca acest cadou o va bucura pe Cara, dar frustrarea imi ajungea pana peste cap. "Asta e." am spus si m-am ridicat. Nu o sa imi mai para rau pentru mine. Poate nu am reusit sa ii iau cadoul perfect surorii mele, dar nu era nici o sansa sa mai suport disconfortul.
Mi-am prins parul intr-un coc sus si am decis sa fac ceva in legatura cu camera noastra. "Ma duc la receptie sa ma plang in legatura cu camera. Nu te ineca de cald cat timp sunt plecata."
"Te duci jos asa?" m-a intrebat Drew.
M-am uitat in oglinda. Ok, aratam ca naiba, dar numai de asta nu-mi mai pasa. "Da, asa ca taci. Nu e ca si cum o sa dau peste cineva important."
"Spuneam doar." a spus Drew. A luat telecomanda de pe masa si a ridicat din umeri, clar pierzandu-si interesul. "Ooh CSI." a spus cand TV-ul s-a aprins. "Trebuie sa iubesti o crima buna." Am scuturat din cap si am iesit din camera.
****
"Cum adica nu mai sunt camere?" m-am plans la receptioner. M-a informat deja ca instalatorul hotelului a plecat acasa si nimeni nu mai putea repara aerul conditionat. "Imi pare rau domnisoara, dar totul s-a ocupat acum o ora." Barbatul s-a uitat emotionat in jur in timp ce mi-a raspuns la intrebare. I-am urmat privirea prin lobby si am vazut ca erau cateva fete asteptand.
Mi-am pus ambele maini pe birou. "In acest moment sunt dispusa sa platesc oricat. Ce spuneti de un apartament? Nu se poate sa fie toate inchiriate."
Barbatul a oftat si s-a uitat pe calculator. Dupa ce a scris cateva cuvinte s-a incruntat. "Din nou, chiar imi pare rau, dar se pare ca si astea s-au ocupat. Nu mai e nimic disponibil." Holbandu-ma, m-am aplecat peste birou. "Nu intelegeti? Ma topesc fara aer conditionat. E cea mai calduroasa zi din an."
Dar omul nu ma asculta. Fata lui s-a albit si se uita in spatele meu. "Oh Dumnezeule..." a mormait.
"Doamne!" a tipat cineva. "Sunt aici!"
Incet, m-am intors imprejur, expirand aer fierbinte pe nas. Puteam simti cum fierbe furia in corpul meu. Am auzit destule fane tipand cat pentru tot restul vietii, si chiar mai mult. Chiar cand ma pregateam sa comunic cu oricine a tipat, un grup de fete s-a grabit spre usa.
"Sunt The Heartbreakers!"
Cei patru baieti au pasit in lobby cu bodyguarzi de ambele parti. Nu parea sa fie de ajuns, pentru ca un grup de adolescente nebune au ajuns la trupa. Afara puteam cum politistii opresc oamenii sa intre in hotel.
Stomacul meu s-a innodat. "Iti bati joc de mine."
"Doamnelor, doamnelor." a strigat un insotitot. "Va rog, oferiti-le oaspetilor nostri putin spatiu." Dar cererea lui nu a fost bagata in seama.
"Xander, te iubesc!"
"Alec, insoara-te cu mine!"
In loc sa se opreasca si sa vorbeasca cu fanii, The Heartbreakers au traversat incaprerea. Am prins o imagine a unui par carliontat si negru inainte ca ei sa se evaporeze dupa colt spre piscina. Grupul de fete a plecat dupa ei.
YOU ARE READING
The Heartbreak Chronicles-TRADUSA
Teen FictionContine 4carti,fiecare fiind din perspectiva unui membru al trupei: Oliver,Xander,JJ si Alec sunt patru baieti obisnuiti.Desigur,sunt si membri ai celei faimoase trupe din lume,The Heartbreakers.Dar doar pentru ca sunt sfasietori de inimi,nu inseamn...