Obsesia blestemata...

Obsesia blestemată

Bună... eu sunt Anna...şi.... vă voi spune povestea vieţii mele.
Am 15 ani si o soră pe nume Marry ea are 10 ani. Părinţi mei au decedat...veţi afla curand de ce.Aveam o familie minunată, mama era asistentă medicală într-un spital. iar tata inginer,locuiam la capatul oraşului. Trebuia să luăm maşina şi să parcurgem 80 km ca să ajungem.Desi eram izolaţi de lume,locul in care stăteam era extrem de frumos.

Totul a început într-o bună zi,cand.... Marry mi-a spus ca vede fantome.Eu nu am crezut-o,crezând ca vrea doar sa atragă atenţia.Râdeam non-stop de ea.Pana cand,am observat ca Marry se îndepărta-se de mine.Nu vorbea deloc cu mine.Şi începuse sa urle şi să țipe la părinţi noştrii.Ceva cu totul şi cu totul foarte ciudat.Ea nu era aşa.Se îmbrăca mereu în negru,iar uneori cand treceam pe lângă camera ei o auzeam cum vorbea...într-un fel straniu,ca nişte incantaţii sau vrăji. Nu am băgat de seamă.Crezând ca doar se juca.Deveni-se din ce in ce mai ciudată. Nu mai vorbea cu nimeni,nu manca nimic iar seara umbla prin somn...aveam ochii negrii și întunecaţi,faţa albă ca făina şi deşi nu mânca nimic nu părea deloc slaba, ba chiar foarte puternica(daca înţelegeţi unde vreau sa bat).Se certa mereu cu părinţi mei.De fiecare data cand o întrebam "de ce faci asta?" ea imi răspundeam "Şhhht...te aude".... "cine? ce se întamplă?"(o întrebasem)şi începea să urle şi sa țipe... parca era chinuită de ceva anume.Parinţi mei au dus-o la diverşi psihiatrii.Dar toţi spuneau "e o fetiţă minunată şi foarte cooperantă,nu înteleg de ce aţi adus-o aici!?!"...Părinţi mei nu înţelegeau aşa că,până la urmă au cedat şi nu au mai dus-o nicăieri.Într-o zi părinţii mi-au zis să mă duc să o văd pe mătuşa mea Alice,pentru ca era puţin bolnavă. Nici bine nu am ajuns...că mătuşa mea era tensionată, se foia de colo-colo şi era neliniştită. Nici bine nu am intrat în casă că ţipa-se la mine "PĂRINŢII TĂI SUNT IN PERICOL"...eram confuză.O întrebam "de ce? ce s-a întâmplat? Ce vrei sa zici?" Nu înţelegeam ce se întâmplă. Plângeam, iar mătuşa mea parcă a amuţit. Nu mai scotea nici-un sunet....Mi-am scos telefonul şi am început să o sun pe mama...dar....nu răspundea,apoi l-am sunat pe tata..dădea mereu "ton ocupat"....eram neliniştită, nu ştiam ce să fac...apoi am luat maşina şi am plecat în trombă spre casă..... cand am ajuns... ..........