Lacrimile se scurse pe obraji mei reci, care inainte aveau culoarea rosiatica, acea nuanta imi aparea atunci cand eram indragostita. Stau in fata lui, cel care il credeam cel mai bun om de pe acest pamant, dar odata ce incepi sa te indragostesti de o persoana, incepi sa crezi ca toate defectele lui sunt calitati si nu iti dai seama cu cine stai defapt de vorba.
-Dylan...nu pot! o s-o zic, iar si iar in mine traieste o viata nu pot si nu-mi doresc sa-i zic sa plece.
-Sarah, zise el raspicat. Nu vreau copilu acela, te rog avorteaza. O lacrima se scurse pe obrazul lui, niciodata nu l-am vazut plangand, de ce ar plange acum?
-Nu ma iubesti? am intrebat cu o mica speranta in inima, si-a schimbat privirea si si-a lasat capul in jos asa privind pamantul. Gura lui se deschise si-a ridicat capul din pamant.
-Nu te-am iubit si nu te iubesc! A ziso asa de rece, unde era el, barbatul care mereu imi zambea cu caldura mereu, barbatul care mi-a zis ca nu ma va parasi niciodata, barbatul care mi-a promis o viata ca cenusereasa. Am uitat ceva povestile nu sunt reale.
- O sa avortez! ma privit uimit si a dat din cap.
-Asa de usor?
-Cineva mi-a spus asta"Oameni nu sunt asa cum crezi tu ca par, ei defapt vor rau, dar totusi iubeste pe cine crezi tu ca merita. O zi fara iubire e o zi pierduta." asa scurgandu-se o ultima lacrima pe obraz.
-Asta am spus eu?
-Da, dar cand ai spus-o ai fost beat. Adio! i-am intors spatele asa cum a facut si el cu acesta finta care traieste in mine, am luat-o la mers cu gandul ca maine o sa avortez, ma inspaimanta acest gand, dar un copil nu poate trai fara tata asa ca mai bine moare fara sa traiasca nicio clipa in lume asta jegoasa.
-Copilul nostru nu o sa se nasca in iad! am soptit incet, dar stiam ca el nu va auzi.
