Memoriile Iadului

capitolul 8

M-am trezit pe un pat alb intr-o camera alba si imbracata de asemenea intr-o rochie unga alba...Eram la psihiatru?Ce naiba nu sunt nebuna!Stai putin!Hainele...eram imbracata in blugi negri un tricou alb si tenisi cand merdesem la spital deci acum avand o rochie alba....O Doamne!Nu se poate!Murisem?Dar nu!!!Trebuia sa vad lumina....Trebuia nu?Si eu....sunt prea tanara ca sa mor....Nu pot muri...nu inca....Si daca eram moarta unde e mama unde e William?O doamne sunt la Judecata De Apoi?Si totusi totul era alb...alb alb...Unde eram????

O usa care nu stiam ca exista s-a deschis si m-a desprins din gandurile mele care nu aveau niciun rost...O femeie in varsta a pornit spre mine avea un par alb si luuuuung pana la pamant si vesminte de aceeasi culoare...Cel de langa ea era un baiat care era buuun...ok delirez...deci revenind la baiat era blond cu ochi albastri si purta de asemenea haine albe...Batranica mi-a zis

-Eu sunt Anett!Probabil te intrebi de ce esti aici sau mai bine zis unde esti....Vino cu mine si iti voi raspunde la intrebari...

Am urmat-o...

Am mers undeva...nu stiu exact unde dar era o camera ...la fel de alba ca celelalte,aceasta era totusi  asemeni unei sali de tron ...Batranica s-a urcat pe un scaun asemeni unei regine  si a inceput sa vorbeasca

-Ce iti voi spune ti se va parea ciudat si stiu ca pentru tine e greu de crezut dar e purul adevar...Esti in sa zicem Rai...Nu nu ai murit doar ca tu...ai ceva special...Ce anume?Tu ...tu nu esti om...Esti Inger,Alessia.

Inger?Rai?Glumea nu?Totusi,inca nu am aflat unde sunt...si ce caut aici si...

-Stiu c pare greu de crezut dupa cum am zis .Uite!

Si deodata din spatele tanarului blond au aparut aripi...ARIPI!!!!!Aripi adevarate!Visam categoric visam...

-Ai ajuns aici din cauza incidentului cu acel...vampir nefericit care te-a inhatat dar cel mai ciudat este ca ai fost salvaat de un tradator ,un demon!

Ce tot vorbea ?Christian ma salvase!Cel putin asa vazusem sau imi inchipuisem?

Atunci a aparut si el si un lucru ciudat a fost ca cu totul ca persoanele sau mai bine zis toate persoanele din camera pana si camera in sine si obiectele din ea erau albe Christian al meu purta haine negre si avea aripi...Nu nu aripi albe ci Negre.Erau sau pareau cel putin reale...

-Asta nu e real!!!!!am rabufnit deodata uimita de reactia mea

-Ooo draga mea ba da.El, -a zis cu dezgust aratand spre Christian- e un tradator!!!Un Inger cazut!Dar tu!Esti pura ca noi ceilalti Ingeri...

-Eu nu sunt...-am dat sa zic dar m-am oprit uitandu-ma la blond-El cine e?

-Protectorul tau!El te va supraveghea de acum incolo cat timp vei mai fii in preajma lui -a aratat spre Christian--

-Dar eu nu sunt...

Si deodata in fata mea a aparut o oglinda eram tot eu dar ...aveam ARIPI!M-am lovit peste fata cu palmele dar nimic!Am incercat sa ma trezesc dat nimic...O DOAMNE!!!!!ERAM INGER!

-Ce faci?

-Ce fac?am tipat eu.Ce crezi ca fac?Imi doresc sa mor! Nu mai am familie nu mai am nimic!Iar uite ca asa cum asta n-a fost de ajuns apari tu si vii si imi dai bodyguard si imi zici ca sunt Inger!Sti ce?Nu vreau sa fiu Inger!Vreau viata inapoi!Vreau umanismul din mine inapoi!apoi m-am calmat..OK sunt Inger sa zicem...Cu Christian ce se va intampla?

-Pai asta depinde de tine...A avut nesimtirea sa se apropie de ceva pur si stia care e riscul...Dar il poti salva doar daca accepti sa aiba el grija de tine ...a aratat spre blond.

--Asta e imposibil!Eviata mea!!!!Iar Christian nu e vinovat!

M-am uitat spre Christian care mi-a  aruncat o privire de genul,,Taci si aproba,, asa ca am luat o gura de aer si am intrebat

-Si daca nu accept?

-In acest caz eu voi muri.a zis Christian nepasator.

-Si mi-o zici asa?

-Nu prea am de ales.

-Bine gata cu dulcegariile!Deci ce alegi?Renunti la viata ta de Inger sau il salvezi pe el?

-Stai stai stai exista si o atreia varianta?

-Doar pentru tine!Vand in vedere ca iti urasti noua viata...

La auzul acestei obtiuni in ochii lui Christian s-a citit  ceva ce semana cu descurajare

-Imi voi pastra viata de Inger numai daca Christian va ...fii tot  fratele meu.

-Cum doresti!El va fii de acum peste tot cu tine !a aratat spre  blond.

El s-a indreptat spre mine iar eu i-am zis

-Hmmm...Tu vei fii dadaca mea,nu?Cum te cheama?

-ANGEL!

-De ce nu ma mir?Putem pleca?

-Desigur!A!!!Imi pare rau de parintii tai!Succes la antrenamente!

-LA CE?

Dar era prea tarziu eram  inapoi la spital in hainele mele cu care venisem de prima data si cu Christian,Angel statea la o distanta anume de noi ceva imi spunea ca nu pentru mult,parca citindu-mi gandurile Christian a zis

-De ce mai ales pe mine?

-Pentru ca si tu mi-ai salvat viata!i-am raspuns ,mi-a salvat viata aparand in ea car el nu avea sa stie vreodata asta

-Atat?a zintrebat el  uimit

-Dap ...ce alceva?

-Aaaa...Nimic..

Apoi mi-anm dat seama ca nu mai aveam nimic...absolut nimic....l-am intrebat

-Mi-ai gasit cumva telefonul?

-Da!a raspuns automat inapoindumi-l.

Aveam mii de mesaje de la tata dar nu vruiam sa citesc niciunul...Totusi am ctit ultimul mesaj in care zicea ca imi va explica  cand va ajunge ...stia ca mama murise si  va veni la timp pentru slujba de maine daca se putea numi asa...Nu vruiam sa il vad...pe el si pe aia..dar de vestile circulau repede si nimeni nu le putea opri...Am vazut ca aveam mesaje de la colegi...Unul luuuung si dureros in legatura cu moartea mamei si a lui William de la Abby ...era unul foarte sentimental...mi-au dat lacrimile si Christian m-aluat in brate zicandu-mi ca e vreamea sa mergem acasa...stiam ca Angel ne-a urmat dar eram la fel de sigura ca am adormit pe drum deoarece de indata ce m-a asezat in masina nu am mai auzit nimic....Pana dimineata...