Prolog.

547 50 32
                                    

Îi simţeam respiraţia, stiam ca el e cel care se ascunde sub patul meu in fiecare zi.

Mă simt in siguranţă cand el e lângă mine, dar nu il vreau aşa...

Îl vreau si mai aproape.

Oare el ştie ca il iubesc? Ştie? Nu, nu ştie, sau poate ştie.

De ce? De ce? De ce nu poate să-mi zică măcar o vorbă? Arăt chiar aşa de rău ? Sau...nu sunt genul lui?

Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg.

Imi este foarte teamă. Oare mă va accepta?

Ohh... prostuţă sunt.
Ce-i cu toate întrebările astea prosteşti...sunt stăpâna lui, cu siguranţă mă va accepta"

#CARTEA NOUA, AGAIN.

DECI...DACA INCEPETI SA CITITI ACEAST PROLOG, VA ROG DIN TOT SUFLETUL MEU, LASĂ-ŢI O MICĂ PĂRERE, PENTRU MINE VA ÎNSEMNA MULT.

I LOVE YOU! But you don't love me.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum