Am început sa inteleg scopul vieții chiar de la 7 ani... Am fost crescută de bunicii mei de pe mama. Mama era plecată în alt oraș de cand eram mica, asa ca nu prea imi aminteam cum arata decat câteva momente petrecute cu ea cand aveam 5 ani. Am început școala, toți râdeau de mine. Eram săracă, orfana si toți strigau după mine "ochelarista din colț"...
Acasa nu era nimic diferit... Bunicul meu nu poate sa meargă, dar in schimb era alcoolic la fel ca bunica. Ei beau, ma jigneau, ma băteau fără motiv si asta era la ordinea zilei. La 10 ani m-am apucat de fumat, consideram ca era un mod de a ma calma putin. Trece timpul foarte repede, prezentul devine trecut, dar totuși nu trece! La 9 ani am încercat sa imi dau foc...
M-am saturat de viața asta grea... Mi-am pierdut credința in Dumnezeu si încrederea in mine. Poate ca nu merit sa fiu fericita... M-am saturat de suferință! La 10 ani a apărut prima forma de depresie... Vocile din capul meu ma controlau, eram ca o marioneta; asa sunt si acum. Marioneta demonilor....
Nu stiu ce sa fac, cand imi aduc aminte de tot ce s-a întâmplat incep sa plâng si imi rog moartea... Oricum nimănui nu i-ar păsa. Sunt conștientă de neglijența de care am parte, stiu ca nimeni nu mi-ar spune "Stai, am nevoie de tine! Contezi pentru mine!". Nu, nimeni.
Încet încet mi-am pierdut încrederea complet. Nu mai cred pe nimeni, doar ma prefac. Nu mai stiu ce înseamnă încrederea. De fericire nici nu pot sa vorbesc. Chiar nu stiu ce e fericirea si cu ce se mănâncă. Nu stiu ce rost am pe lumea asta, habar nu am de ce sunt aici.
Eram asa de mica... Aveam o inima extrem de fragila... Nimeni nu și-a dat seama ca greșește. Sunt cineva, dar defapt sunt nimeni. Uneori nu mai stiu ce simt. Tăieturile incep sa nu ma mai trezesc la realitate. Lasa doar cicatrici adânci, dar nu pe corp ci pe suflet. Nimeni nu își da seama ce se ascunde in spatele unui zâmbet sau ce ascund sub mâneci si sub pantaloni...
I hate myself!! Asta îi spun mereu fetei din oglinda... Si plâng, mă rănesc singura, dar sunt deja distrusă si nu mai este cale de întoarcere... As vrea sa mor!
