DPV: Layla
- Adevarul e ca te-am chemat ...ca sa-ti spun Ca-mi pare nespus de rau pentru tot ce ti-am facut, de la club pana acum.Si as vrea sa schimb asta:D...Deci ma ierti? ma intreaba trist dar se citea speranta in voce. Eu oftez apoi ii zambesc, i-au o gura din cafea apoi raspund.
- N-am pentru ce sa te iert. Te-am iertat de mult. Dar am ceva sa-ti spun...ii soptesc trista, stiind ca ar trebui sa-i dau vestea cea groaznica.
FlashBack
Stateam in camera si ma uitam pe tavan. Actiunea imi este intrerupta de catre telefon.
- Alo?
- " Alo, Layla, am o veste groaznica. Ministerul a cerut sa fii mutata la o alta agentie de spionaj. Vei pleca peste o sptamana..." imi spune Jhon cu mare regret in voce. Raman stana de piatra.
- Poftim? Cum adica? Ma concediezi? tip socata.
- " Nuuu....doar ca Ministerul a cerut asta, iar eu nu pot face nimic. Imi pare rau. imi spune trist.
- Pai...si fetele, sau One Direction? il intreb calma.
- "Tu o sa pleci dar o sa vina alt agent, ca sa te inlocuiasca, de la acea agentie. El o sa-ti preia misiunea de protejare. Vei pleca peste o saptamana cu avionul in Londra. Contractul va fi pe 5 ani....imi spune din nou...iar eu i-au soc. Raman uitandu-ma fix la televizor.
- Adica vrei sa-mi spui ca...eu o sa fiu departe de Nicole, Maya...si...One Direction? il intreb, lacrimile facandu-si aparitia curgand siroaie pe obrajii mei.
- "Imi pare rau..." atat am auzit dupa am inchis telefonul. L-am aruncat pe jos nervoasa. Trebuia sa ma resemnez. Odata ce Ministerul da un ordin...trebuie sa-l respecti.
End FlashBack
- Louis...voi pleca. soptesc. El crezand altceva imi zambi.
- Ai ma...abea ai ajuns.
- Nu....voi pleca din tara...din agentie...din...tot. soptesc, iar lacrimile iar au aparut. Saracu' Louis...cand a auzit s-a innecat cu cafeaua. Se uita la mine de parca eram o fantoma.
- Iti bagi joc de mine? sa stii ca nu e funny! ma acuza el dar stia ca nu am cum sa glumesc cu asa ceva. Lacrimile ii jucau in ochii albastrii ca marea.
Se ridica si ma lua in brate, plangand. Imi soptea sa nu plec, sa raman langa el, dar asta doar inrautatea situatia. Vroiam sa ma bucur de ultimile zile alaturi de el...de ei.
- Fetele stiu? ma intreaba uitandu-se la mine trist.
- Inca nu.... mi-e frica sa le spun. Pentru ca sunt sigura ca ar fi in stare sa se duca la Minister ca sa opreasca tot balamucul asta...
Am mai vorbit putin, si mi-a spus sa le spun cat mai repede ca altfel...cand vor afla, ma vor ura. Stiam chestia asta si fara sa mi-o spuna el. Cu toate ca imi este greu, si imi va fi greu sa plec de langa ei, o voi face fara lacrimi( sau voi incera ).
Ne ridicam de la masa, si mergem intr-un parc din apropiere. Ne plimbam si vorbim despre lucrurile din copilarie. Ii spuneam cum era sa fii agent, cum era sa fii orfan- da...eu era adoptata- si mai multe chestii. Pe la vreo 20:30 ne-am intors si noi acasa, unde i-am gasit pe Zayn si pe Nicole stand imbratisati, si uitandu-se la un film de groaza.
- Am pierdut noi ceva? intreb zambind catre ei. Zayn ne aude si se intoarce facand semn spre noi sa tacem ca Nicole adormise. Am dat amandoi din cap, apoi mi-am amintit ce trebuia sa le spun.
