~1~

274 43 6
                                    

[frigul îmi lovise inima,  îngheţându-mi venele,  făcându-le de un albastru,  desprins de pe lângă negru. dar nu conta. conta că stăteam sub un cer.
stelele străluceau, aducându-mi pe faţă luminiţe. 

era o seară perfectă pentru privit stelele. mi se părea că după o ploaie, ele își găsesc mai bine lumina interioară, care să le cuprindă înfățișarea exterioară, astfel, bucurându-mi ochii.]

***********

primul capitol. 

destul de plictisitor.

adică, mai sunt cărți cu stele, nu? ceva nou? nimic? jalnic.

nu știu dacă povestea asta va fi câtuși de puțin originală. 

presupun cu nu vreți dedicație. spuneți-mi dacă vreți. și sfaturi, dacă aveți



BreatheUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum