Black Eyes

Cap I. Începutul

O zi plictisită de toamnă târzie. Era ora 17.00. M-am dus până la magazinul din colț, unde am zărit-o pe întunecata mea prietenă, Blake.

-O zi cu prea mult soare e ca un băiat drăguț, dar sarcastic: enervant în mod ironic. Am deschis ușa încet, lovind clopoțelul de sus și mi-am strecurat căpșorul blond prin crăpătura.

-Hey, Jo, vino și tu aici!

Mi-am strecurat tot corpul pe ușă, și am auzit din nou sunetul clopoțelului cristalin. Mi-am aruncat o privire prin magazin cu ochii mei verzi, "ca doua smaralde scumpe", după spusele lui tata.

-Lume noua, lume noua, spune Vivi, incantata ca am iesti si eu din casa. Ca de obicei, parul drept și roșiatic era lăsat liber, în special bretonul făcut cu placa, care cădea peste ochii negrii.

-Nu sunt o străină.

-Haide, Jo, știi ca doar glumea, chițăie Stevie Rae.

-Da, sigur ca știu. Spun eu, zâmbind cald. Deci, despre ce vorbeați?

-Despre cum e prea cald pentru sfârșitul lui octombrie, ma lămurește Blake, țintuindu-ma cu ochii ei albaștrii, gen lapislazuli, ce conturează parul lung pana la talie și negru.

-He-he, mai multa plaja pentru noi, sugerează Vivi.

-Ce ziceți de o cafea? ne propune Stevie Rae, fluturându-și parul scurt și castaniu deasupra buzelor. Am văzut un licăr în ochii ei ciocolatii: Sau....

-Sau putem sa ne luam cate o înghețata, i-a luat-o înainte Blake.

-Haideți, fac cinste. Ma ofer eu, dându-mi o șuviță blondina din ochi.

-Claire unde e? întreabă Vivi.

-Nu știu, dar dacă nu a venit înseamnă ca are treaba. Spune Blake, cu un glas rece.

Am plecat toate spre parc unde am mers pe aleile înverzite cu câte o înghețată mare, de 3 cupe, în mana.

-Heeey, feteloooor! Așteptați-ma!

Ne-am întors toate 4 către vocea bine-cunoscuta a lui Claire. Alerga de zici ca era gata sa-și vomite plămânii. Vântul ii juca prin pletele castanii, iar ochii cenușii mai aveau putin și lăcrimau. Acum eram cele 5 din tot grupul, cele 5 care au masa cea mai vesele în pauza de prânz la școală, cele 5 care sunt cele mai la moda, cele 5 după care salivează toți băieții din școală, de la boboci, la viitori absolvenți.

-Unde ai fost Claire? O întreabă Vivi.

-Da, am hotărât sa ne întâlnim la magazin la ora 17.00 FIX! O cearta Blake.

-Gata fetelor, lăsa-ți-o sa-și tragă sufletul, și apoi o vom asculta. Spun eu, mângâind-o pe spate, în timp ce gâfâia și transpira. Dupa un minut, Claire dădea semne ca își revine, iar Vivi a întrebat-o:

-Deci, ce s-a întâmplat?

-Pai, mama m-a rugat sa il ajut pe fratele meu cu temele.

-Si de asta nu ai venit la timp? O ia la rost Stevie Rae.

-Daa...

-Nu mai contează. Hai sa iți iei și tu o înghețată. Spune Blake cu un zâmbet cald.

Ne-am dus toate 5 și i-am luat lui Claire o înghețată de căpșuni. Grupul nostru era cel mai de invidiat din școală. Toate fetele se uitau urat la oricare dintre noi atunci când flirtam cu vreun băiat din echipa de fotbal. Dar asta nu ne deranja. Din contra. Ne mulțumea și ne dădea satisfacție. Știam ca oricare dintre cele invidioase vroiau sa fie în pielea noastră, sa aibă un corp ca al nostru, sau măcar sa aibă ceva haine din garderoba noastră. Deși ele credeau ca suntem cele prefăcute, defapt noi eram doar unite. Nu as rezista nici o zi fără Blake, cea mai mare dintre noi, și cea mai înțeleaptă de altfel, care, de fiecare data când facem o tâmpenie ne străpunge cu ochii ei albaștri safirii, fără Vivi, cea mai impulsiva persoana pe care o cunosc, fără Stevie Rae, cea mai inteligenta, care ne ajuta mereu cu temele, sau fără Claire, balaita noastră și cea mai mica dintre noi, care are o drăgălășenie de invidiat. Am stat vreo 3 ore prin parc, pe o banca, admirând bunaciunile sexy ce treceau pe lângă noi și râzând într-una. Era 20.14. Am primit un mesaj. Toate fetele au tresărit la auzul sunetului produs de telefonul meu.