Unforgettable

III

III-Bravo Rachel, știam că ești idioată dar nici chiar așa.

Lucile

Soneria alarmei mă trezește din somnul meu dulce. Îmi simt capul greu de parcă cineva mi-ar fi umblat în păr. Trec mâna de două ori prin el, simțindu-l foarte încurcat. Mă dau jos din pat și îmi iau papucii de casă în picioare. Îmi aleg niște haine să mă îmbrac și mă bag la duș. Îmi masez părul cu șampon de câteva ori și îl clătesc. Observ că apa se face verde dar preseupun că e de la șampon. Ciudat, de obicei nu se întâmplă asta. Ies din baie repede și mă duc în fața oglinzii.Părul meu e complet verde. Un țipăt ascuțit îmi iese din gură, trezindu-l pe tata și pe Johnatan. Cei doi vin grăbiți spre mine evident alarmați. Cum mă vad amândoi izbucnesc în râs .

" Ce e așa amuzant? " Spun furioasă către ei. Ei doar rât mai tare de felul în care arăt.

" Uhm, se potrivește cu ochii tăi. " Spune tata încercând să-și înăbușească râsetele.

" Îl vom găsi pe cel vinovat " Spune Johnatan încercând să pară serios.

Dar eu știu deja cine e. Mă îmbrac și încerc să îmi așez părul cumva. Până la urmă renunț și îl las pe spate. Îmi iau rucsacul și telefonul și bag cheia în contact. În curând ajung la scoală. Ies din mașină și încerc să mă prefac cât pot de bine că nu se întâmplă nimic. Toți râd în jurul meu, chiar și tocilarii. Rachel Stewart, ai să mi-o plătești cu vârf și îndesat. Finn mă vede și se apropie de mine. Se uită șocat pentru câteva clipe dar devine serios. Rachel stă la câteva mese depărtare de mine.Mă vede și încearcă să se prefacă că nu sunt aici.

" Tu! " Spun amenințător spre ea.

Rachel

" Tu! " Spuune Lucile venind amenințător către mine. Se pare că și-a dat seama cine a fost. " Ce crezi? Ca dacă mi-ai intrat în casă și ți-ai bătut joc de părul meu, vei câștiga respect? "

" De unde știi că am fost eu? " Îi replic calm. " Nu sunt singura care te urăște, uită-te în jurul tău. Ești precum o bătăușă de la școala elementară. Plină de bani și haine de firmă, populară și cu un tătic miliardar. Toți te urăsc. " Continui eu atrăgând și mai multe priviri.

" Cum îndrăznești? " Îmi spune furioasă.

" Aș... " Nu apuc să termin fraza căci palma ei se lovește de obrazul meu. Se întoarce triumfătoare și dă să plece. Apuc paharul din mâna Tamarei și îl arunc pe ea. Conținutul roșu din pahar mânjește cardiganul roz al ei. Când se întoarce, arunc ceea ce a mai rămas pe fața sa. Se șterge pe față precum o pisică și pleacă furioasă. Un val de aplauze îmi inundă urechile. Finn se apropie de mine, poziționându-se destul de aproape de fața mea.

" Știi Rachel, chiar aveam de gând să-i spun lui Lucile să înceteze. Chiar mi se păre prea crudă dar făcând gestul acesta ai dovedit că nu ești mai presus. Ai umilit-o în public, sper că ești fericită. " Îni replică dur. Se întoarce cu spatele și pleacă.

" Oh, logic! " Strig eu. " Când ea m-a umilit în public la cantină a trebuit să tac din gură și să nu reproșez nimic. " Spun iar el se întoarce. " De ce? Pentru că eu nu sunt populară sau bogată? " Continui iar el se uită la mine confuz. " Și tu știi că și-a meritat-o! " Îi spun iar el vine spre mine. " Finn Berry , pari un dur dar ești la fel ca un puști de zece ani. Neputincios. " Îi reproșez iar el reacționează. Palma sa face contact cu obrazul lovit mai devreme de Lucile. Îmi ating zona lovită cu buricele degetelor și cu greu mă abțin să nu plâng.