Adevărat sau fals
Sub un stejar nu cresc pomi niciodată
O expresie genială cu inspiraţie divină
Un răspuns ,,de ce nu?'' îl pot primi îndată
De la om,dar stejarul vrea el să-mi spună
Dintr-o sămânţă de stejar,stejar răsare
Am fost,sunt şi voi rămâne într-o pădure
Un model în care se poate regăsi fiecare
Şi omul poate învăţa câte ceva de la mine
Albastru e cerul senin,albastru e cerul
Cuvântul senin,îl face mai albastru decât e
Dumnezeu a creat pământul,cerul şi omul
Şi înăuntru i-a aşezat o inimă,oare de ce?
Pământul are inimă şi cerul are inima lui
Tot ce este creat,are inima şi un nume
Dar peste toate,omul are chipul creatorului
Prin spiritul numit suflet, omul,om rămâne
Sunt mândru,sunt orgolios,am inima tare,atât
Ce pot să-ţi dau,doar inima mea de lemn
O vrei model,fă din ea un baston încovoiat
Semn că m-am smerit,dar tu omule să fii demn
Din sămânţa ta de om,om să se nască
Ce ai fost,ce eşti,ce vei fi,ce urmaşii vor fi
Nu sta în sfaturi şi în frumoasele cuvinte
Ci în faptele bune,care le faci zi de zi
Ce ne lipseşte nouă,este binecuvântata iubire
Sub coroana noastră pomii mor nu trăiesc
Dumnezeu ştie dacă e singura deosebire
Având inima de lemn,prin tine pot să iubesc
La bătrâneţe să te sprijini cu încredere
În bastonul făcut,chiar din inima mea
Îţi spun că ai făcut ce-a mai bună alegere
Mă bucur că am putut să te ajut cu ceva
Aşa a orânduit Dumnezeu,aşa vrea să fie
Inima stejarului s-a încovoiat,s-a smerit
Atunci eu omul,eu care am,o inima vie
Şi suflet,de ce la început eu m-am îndoit?
De la mine puţin,de la Dumnezeu mai mult
Spune un proverb popular,pur românesc
Dacă am vorbit prea mult acum ascult
Unii vorbesc ce ştiu şi unii ştiu ce vorbesc
Scrisă de Gheorghe Pilat
