Una spunem alta facem
De ce ne cere Dumnezeu lepădarea
Ma întreb chiar eu în sinea mea
Eu ştiu să-mi protejez onoarea
Cred eu dar oare să fie chiar aşa
Onoarea e un cuvânt discutabil
Oare ce se ascunde în spatele lui
Un om văruit şi tare amabil
Care îşi dă cuvântul ori şi cui
Fiecare are libertatea de gândire
Fiecare are libertatea de exprimare
Această cerere,lepădarea de sine
Sună mai mult ca o ameninţare
Dacă aceste cuvinte de dojană
Reuşesc obrazul să-l roşească
E semn că s-a pus degetul pe rană
Destul ca sa mă trezească
Eu ştiu că aţa are două capete
Spun ca el dar fac tot ca mine
Vrea onoarea mea să se lepede
Cu nasul pe sus îi stă ei mai bine
Această sămânţă falsă din noi
Printre altele bune răsare prima
Onoare superficială,înăuntru goi
Oare de ce nu-i smulgem rădăcina
Această simplă cerere de a renunţa
La acest Eu păcătos nefericit
O poate analiza conştiinţa
Chiar acum şi totul s-a sfârsit
Puterea deciziei este voinţa
Dacă Dumnezeu îmi cere ştie de ce
Dacă vrea să-mi încerce credinţa
Spun Da şi nu întreb pentru ce
Cu răbdare smerenie şi credinţă
Cu încredere şi pace sufletească
În armonie cu propria cunoştinţă
Eul mea vrea să se caiască
Iar cuvântul meu de onoare
Stăpânit de păcatul mândriei
E o vorba goala fără valoare
Să piară de la mine pe vecie
Scrisă de Gheorghe Pilat
