Mai am nişte poduri de ars
Îmi stă flacăra în degete
Dar îmi lipseşte curajul.
Mai am nişte suflet de pârjolit
Îmi stă între dinţi cuvântul
Dar am uitat să-l scriu.
Mai am nişte lacrimi de mistuit
Îmi stă între gene potopul
Dar mi s-a pierdut privirea.
Mai am nişte poduri de ars
Oricum ce-a rămas e doar fals
Şi multe păcate de tras
Mai am nişte poduri de ars.
Mai am nişte suflet de pârjolit
A mai rămas un pic nesmolit
Încă-i buimac... răscolit
Mai am nişte suflet de pârjolit.
Mai am nişte lacrimi de mistuit
Din ochi de fereastră gâtuit
Şi-n liniştea ce vine biciuit
Mai am nişte lacrimi de mistuit.
Îmi stă flacăra în degete
Dar îmi lipseşte curajul
Să tai legături ca din foarfece.
Dar ce-am să mă fac cu bagajul
Ce nu vrea din mine să plece?
Îmi stă între dinţi cuvântul
Dar am uitat să-l scriu
Şi mi s-a pustiit înăuntru veşmântul
Dar ce-am rămas să mai fiu...
O boare ce n-o ia nici vântul?!
Îmi stă între gene potopul
Dar mi s-a pierdut privirea
S-a-nchis în cochilie scopul.
Şi cui să mai strig amintirea
Când gol şi vacant ne e locul?!
