Untitled Part 2

24 1 1
                                    

   Într-o dimineaţă porni spre şcoală, singură,ca întotdeauna. Pe aproape de şcoala un copil o împinse,iar ea alunecă brusc,alegându-se cu o lovitura destul de dură la mână.

-De ce eu?de ce mie?

Ţipa destul de tare încât să o audă toată lumea şi să o creadă o nebună. Ajunse în sala de clasă,se aşeză în ultima bancă,nepăsându-i de toate comentariile din jur. Scoate o foaie de hârtie şi începe să-şi deseneze demonii şi lupii pe care şi-i imagina de fiecare dată. Ajungând în faţa blocului observă ca toate luminile erau stânse. Urcă foarte repede pe scările late,scoate cheia din ghiozdanul greoi care-l purta în spate şi intră in casă. Se descălţă, îşi aranjează bocancii. Făcu doi paşi pe holul întunecat, cât să ajunga la întrerupător. O sună pe mama ei să afle unde este..

-Alo,mam'?Unde eşti? Unde sunteţi?

-Sunt în oraş,ajung imediat.Tata e acasa,a zis că te aşteaptă pe tine.

- Dar eu sunt singuraa! ţipa ea,simţind ca e ceva în neregulă!

-Vai,dragă,e posibil să fi ieşit puţin afară,ce faci aşa mare dramă,nu am timp,am nişte treaba. Apucă-te de lecţii! Pa!

Nici nu ajunse bine acasă şi deja se enervă la culme.. Se făcu puţin comodă,dupa care intra în camera părinţilor. Aprinse lumina si scăpă caietele pe jos de frică,aplecându-şi graţios capul.....


Singură pe lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum