Rătăcite

Poate că semnele aveau dreptate

Eram pe fotoliul meu de lângă fereastră. Mă gândeam atent la visul de aseară. Cine era femeia aceia roşcată? Eram sub apă. Abia mai puteam respira. Mă gândeam să ies dar eram blocată în acea maşină. Am vazut-o? Era o femeie într-o rochie albă. Parcă nu o interesa că este sub apă. Se apropie înnot spre mine. Nu părea să se grabească, apoi cu un gest delicat deschide portiera şi mă ajută să ies din maşină. Am vrut să ies la suprafată. Aveam nevoie de aer, dar ea m-a apucat de gleznă şi mă ținea sub apă. M-am relaxat şi am înnotat în adâncul infinit al mării în care se scufundau lucrurile din maşină.
-Pământul către Iulia, Iulia eşti acolo? Stiga Felix trezindu-mă la realitate.
-Cap de stuț, ce urli aşa? Au! Acum mă doare capul.
Felix râdea ținându-se de burtă.
-Hai, mai ai de gând să vii la aniversarea ta, struțoaico, sau iar bagi capu'-n carte?
-Ce amuzant eşti tu câteodată, spun eu ironica, normal că vin!!
Mă urc în maşină în dreapta şoferului şi pornesc radioul.
-Dacă mai cânți mult o să se spargă geamurile!!
-Felix, nu mă lua peste picior că nici tu n-ai voce!!
Mergeam către o cabană dintr-o pădure, într-o zonă montană,lângă un lac, loc unde urma să petrecem un weekend întreg eu, Sara, Felix şi Chris. Ne aflam pe un drum abrupt, în dreapta se afla stânca dură şi stuctura înaltă a muntelui, iar în stânga se afla un lac aproape înghețat. Mai aveam foarte puțin pâna la destinație.
-Felix, mergi mai încet, e gheață pe jos!
-Stai liniştită,Iulia!
Privesc  înfricoşată  muntele.
Câteva pietricele cad pe parbrizul maşinii. Ştiam că nu e în regulă asta.
-Felix, acelerează, ac..!!!
Nici nu am apucat să spun tot că o rocă se desprinde din munte şi cade pe maşină iar un trunchi de brad apare pe şoseaua acoperită de gheață. Felix frânează însă maşina derapează şi se rostogoleşte la vale ajungând în apele reci ale lacului.
-Ajutoor!! Stigam la unison cu Felix.
-Trebuie să ieşim de aici, repede!!
-Suntem blocați din cauza centurilor! Dacă nu scăpăm de ele repede o să avem alta problemă, lipsa aerului.
-O să înghețăm de frig aici, dacă scăpăm din maşină. Trebuie să spargem geamul, portiera nu se deschide din cauza rocii căzute pe maşină care a blocat incuietorile şi a deformat tavanul. Felix, ce ne facem?
-Iulia, vezi că în torpedo se află nişte documente!
-Da, le-am găsit!
-Sub ele se află un mic brici!
-Nu...nu e!
-Trebuie să fie, caută bine!
-Nu ajung!! Gataaaa, l-am găsit!
-Taie centurile!
-Imediat!
Am reuşit să ne eliberăm din acele strânsori. Apa intra în maşină la fel de repede ca şi scufunarea maşinii.
-Nu merge să deschid uşa!!
-Sparge geamul!!
-Nu se poate!!
Am început să plâng.
-E împosibil!! O să murim !
-N-o să murim! spuse Felix cu un glas răguşit. Avea pumni amorțiți şi aproape vineți din cauza încercărilor disperate de a sparge geamul. Apa ajungea până la gât.
-E tot mai puțin aer, Felix!
-Ştiiuu!!
Apa era rece ca gheața. Fiorii îți străpungeau inima cu putere. Respirația ți se tăia instant. Nu mai puteam simți membrele. Acum nu mai aveam nici aer. Maşina era înfundată total în apă. Vedeam cum ne scufundam cu repeziciune. Mă uit spre Felix. Acesta nu mai era conştient. Am bătut disprată cu pumni şi picioarele în geam şi rămâneam şi eu fără aer. Nu puteam să mor şi nu puteam să-l las pe Felix să moară. O femeie se apropie de mine şi uşor deschide portiera. Mă ia de mână, iar eu îl iau pe Felix. Femeia mă ridica la suprafată şi mă duce la mal. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost parul ei roşcat, ochii ei verzi şi rochia ei albă.
Îl trag le Felix la mal, strig din toate puterile "Ajutor!" apoi cad inconştientă la pământ.
Mă trezesc la cabană înconjurată de Sara, Chris şi un băiat străin.
-Unde-i Felix?
-Sunt aici! spuse Felix dintr-un colt lângă şemineu. Era bandajat la mâna dreaptă, avea un ceai în cealaltă mână şi avea ochii roşii de la apa rece.
-E o minune că ați supraviețuit. Spuse străinul.
-Cine eşti tu?
-Sunt Nick! Sunt vărut tau.
-Pe bune? Vărul meu real?
-Da!
-Şi ...cum ai ajuns aici? Cine te-a adus? Nu, nu-mi răspunde la asta! Spune-mi!! O cunoşti pe sora mea?
-Da şi nu...ultima oară am vazut-o la 6 ani.
-Şi unde locuieşte? E bine?
-Nu ştiu unde locuieşte acum dar sunt sigur ca e bine.
-Nu ai ținut legatura cu ea?
-Nu a fost posibil.
Nick era un tip înalt şi bine-făcut. Avea parul drept şi blond cu o noanță de şaten. Ochii lui erau extrem de albaştrii şi în mare parte semănau cu ai mei.
-Hm... mi-am cunoscut o parte din familie.
-Când o să îi cunoşti pe toți..
-Ha!
-Felix, l-a cautat pe Nick şi se pare că l-a şi găsit. L-a convins să vină să te cunoască şi a acceptat destul de repede.spuse Sara
-Am aflat de Nick datorită cautarilor afundate în istoricul centrului de copii.
-Alt nebun...spuse Chris, acum o să cunosc în total 2, Iulia Joella Edams şi Nick Darwin Edams.
-Cum ai reuşit să ieşi din maşină şi să mă salvezi şi pe mine? Sara mi-a zis că te-a gasit inconştientă pe mal.
Am ezitat să-i spun ce s-a întâmplat, pentru că nu eram nici eu sigură de adevăr.
-Felix, a fost o minune!
După ore îndelungate de convorbiri şi bezele savurate am aflat că mama mea era roşcată şi avea ochii verzi. Nick mi-a zis că din câte ştie toată lumea zicea că eu semăn cu mama mea, o fire calmă şi copilaroasă, iar sora mea semăna cu tatăl meu, care era un om realist cu coloană vertebrală.
#Artemis
Good night, guys! Aştept păreri! Sper să vă placă ! :*