Rătăcite

Sărutul

După ce m-am ridica de la masa prietenilor mei m-am îndreptat spre ieșirea din cafenea și m-am prijinit de unul dintre pereții laterli ai clădiri. Era o clădire de tipul vintage,asta îmi plăcea la această cafenea.

        De ce mă derajează să o văd pe Rebeca cu el? De ce?! Nu o urăsc,nu cred că o urăsc. Âh! Nu apuc să îmi termin șirul de gânduri că sunt întreruptă de un sunet de pași ce păreau să se apropie de mine. Mă rugam din tot sufletul să nu fie Kevin. Nu sunt cea mai credincioasă persoană,dar în momente ca astea cred că mă poate ajuta.

-Iona?

Ah! Vocea asta suna atât de cunoscută! Era vocea lui Chris. Ceea ce mă întrista puțin. Știu că am zis că nu vreau să fie Kevin,dar mi-ar fi plăcut la nebunie să fie el. Fuck! Nu! Kevin stă cu ''prietenele lui''. Oprește-te,oricum nu dă semne că i-ar păsa.

-Da,Chris?

-Te simți bine? De ce ai plecat așa?

-De ce crezi că am plecat așa? am spus mai încet decât mi-aș fi dorit

-Din cauza lor?

-...

-Pe bune? Iona ce te deranjat?

-Nu știu.

Nu mințeam. Nu eram sigură dacă din cauză că ea își avea mâna pe el sau simpla ei prezență îmi provoca asta.

Priveam în jos încercând să evit cât mai mult contacul vizual cu Chris. Îi simțeam privirea pe mine. Mă analiza. Aș fi făcut asta,dar cum am zis voiam să evit orice fel de contact vizual cu el. Știam că dacă voi da ochii cu el va știi imediat ce e în sufletul meu. Nu voiam să vadă ce e în interiorul meu. Era negru,pustiu. Nimeni numai intrase acolo de mult. Și toți care au intrat sunt ascunși de ochii privitorilor curioși.

      Într-o fracțiune de secundă mâna lui Chris îmi ridică fața,eu făcând direct contac cu oceanele lui. Ochii săi sclipeau atât de puternic. Erau uimitor de clari. Cel mai pur albastru pe care l-am văzut în viața mea. Mi-am coborât privirea spre buzele sale. Dinții săi alb mușcau din buza sa inferioară. Mi-am dus mâna spre buza acestuia scăpând-o de tratamentul dureros la care era supusă. Acesta mă privea surprins și parcă cu o urmă mică de dorință. Voiam să îl sărut. Chiar voiam. Imediat am luat distanță de el, acesta făcând același lucru. Mi-a luat două minute să realize că tremuram. Nu de frig,de dorință. Mi-am întors privirea spre el și acesta mi-a făcut semn să intrăm în cafenea și după ce l-am aprobat  a luat-o -nainte. L-am urmat imediat într-o tăcere mormântală. Își freca de neliniște palmele între ele. Era tensionat. Atmosfera dintre noi era ciudată. Când am intrat în clădirea acoperită de cărămizi m-am izbit imediat de privirea lui Kevin. Stătea la masa unde era înainte,privindu-mă fix de parcă ar fi văzut tot și ignorându-le pe cele trei fătuce. Asta a făcut să îmi apară un rânjet mândru pe față. Deci îi păsă. ''Stai că vezi tu!'' mi-am zis rapid în gând după privindu-l pe Chris. El doar mergea în față ignorându-mă complet. Rânjetul meu fusese șters de acest lucru. Oare el voia să mă sărute? Îmi trecuse prin cap să îl întreb asta,dar am alugat imediat gândul din cap.

-Hei,ce ai pățit? Întreabă Katerina ,evident îngrijorată ,când îmi reocup locul la masă

-Aveam nevoie doar de niște aer,atâta tot.Îi spun afișând un zâmbet cât se poate de cald.

Katerina se numără printre persoanele care îmi cunosc sufletul,îmi cunosc trecutul. Au fost acolo pentru mine,cu bune și cu rele. Ăsta e un principal motiv pentru care o iubesc.