Another Fanfiction <1D>

Chapter XXII: Break up 2

Stateam la masa, jucandu-ma cu fata de masa. Eram plictisita, nu aveam ce face.

- Sigur nu iti e cald? intreaba Liam. Ar trebui sa iti dai hanoracul jos.

Imi este ca un frate si apreciez ca ii pasa insa in momentul asta, intrebarile lui ma fac sa ies in evidenta si nu vreau sa se afle ca ma tai. Simt cum cineva respira pe gatul meu.

- Trebuie sa vorbim. sopteste.

Am oftat si m-am ridicat iar apoi ne-am retras pe un hol pustiu.

- S-a intamplat ceva, Horan?

Ii spun mereu pe numele de familie atunci cand ma deranjeaza ceva sau ma supar pe el. Nu stiu de ce.

- Nu le-ai spus? intreba ignorand intrebarea mea.

- Sunt prietenii tai.

- Am putea sa nu le spunem...

- Nu vreau sa ii mint. Nu merita sa le facem asa ceva!

- Pai... Stiu ca sunt un nesimtit si ca nu erit nimic dar totusi... O singura sansa?

- Imi e foame, putem sa ne intoarcem...?

Prefer sa evit raspunsul, de teama sa nu cedez. Din acest motiv nici nu vreau sa il privesc in ochi.

- Raspunde-mi, te rog.

- Niall, cred ca deja omleta aia pe care am ceruta se raceste.

Haide, renunta. Nu mai insista.

- Da sau nu?

Daca ii acord sansa ceruta,ehm.... ei bine nu stiu cat va mai continua, nu pot afla ce se va intampla in viitor. Daca fac opusul, risc sa il pierd pentru totdeauna. Daca ar fi fost Kate aici, ea m-ar fi ajutat. Lui Eleanor nu vreau sa ii spun, vreau sa fie fericita si sa nu fiu o povara pentru ea. Am oftat, nu stiu ce sa zic.

- Deci... Iubito, te-ai hotarat?

As vrea sa il strang de gat, pentru ca stie ca pur si simplu ma inmoi cand ma alinta.

- O pauza, Niall. Vreau sa fiu singura pentru o vreme.

Sunt atat de mandra de mine ca nu am inceput sa plang in fata lui. Am tipat cand cineva mi-a tras de gluga, astfel hanoracul meu ajungand pe jos. M-am intors ca sa vad cine e.

- M-ai speriat! Ce naiba faci?!

Blondul m-a ignorat si mi-a luat mana.

- Ai facut-o din cauza mea?

De ce nu imi raspunde la intrebari? Parca as fi o fantoma. Ma imbratiseaza si ramanem asa ceva timp. Incercam sa ma abtin sa nu plang. Se juca cu parul meu. M-a sarutat pe frunte, cea ce m-a facut sa scap si o lacrima. Mi-am luat hanoracul si sa pornesc in cautarea mesei. Nu am fost atenta la intrebarile care imi erau adresate si am mancat linistita. Vreau acasa, in camera mea, in bratele ursului imens de plus. Imi e dor de Alex, de Ella si de Kate. Nu ma plang, El si Perrie sunt minunate ma inteleg cu ele si le iubesc, iar cat despre baietii imi sunt ca niste frati.

- Trebuie sa ne facem bagajele, in cateva ore avem avion. ne anunta Zayn.

Ne-am ridicat de la masa iar apoi am lasat banii pentru consumatie.

- Astrid, unde te duci? Camera ta e sus. ma intreaba cretul.

- Am impachetat tot aseara, ma mai plimb. raspund iar apoi paresc cladirea.

M-am dus pe plaja si m-am asezat pe nisipul fin. Ma holbam la apa m-am uitat in dreapta mea. Un cuplu tanar se jucau cu un baietel care parea sa aiba cam 5 ani. Zambeau, aratau ca intr-un film.

Cred ca m-am mai holbat ceva timp la ei, iar apoi m-am decis sa caut un chiosc sau magazin sa imi iau un suc sau o sticla cu apa. Din fericire am gasit unul aproape si mi-am luat o sticla cu apa rece. M-am intors in acelasi loc si m-a asezat din nou jos, in pozitie turceasca.

- Ce se intampla cu tine? Sau intre tine si Niall? aud o voce iar apoi o vad pe Eleanor asezandu-se im staga mea. Ati plecat amandoi azi-noapte brusc si sunteti foarte distanti.

- Cred ca e cam tarziu, hai sa ne grabim ca sa nu pierdem avionul. gasesc scuza.

- O sa aflu eu. murmura.

Nu vreau sa ii spun, nu imi doresc sa o stresez cu problemele mele. M-am ridicat, iar fata era in spatele meu. Drumul a fost linistit, nimeni nu spunea nimic. Mergeam una langa alta, tacute, inaintand. Am ajuns in fata hotelului si I-am gasit gata de plecare. Uh, sper ca nu I-am facut sa astepte. Cat de repede a trecut timpul!

- Ah, suntem toti? Da. spune Liam uitandu-se dupa fiecare. Avem trei masini. Louis, Zayn, Perrie si Eleanor prima, eu si Harry in a doua si ultima Astrid si Niall.

Inca nu le-a zis? Sunt sigura ca daca I-ar fi anuntat Liam nu ma repartiza cu el in masina. Dar, nu am de ce sa ma plang pana la urma nu e un drum lung. M-am intreptat spre automobilul de culoarea neagra si am asteptat apoi cuminte pana s-a hotarat si blondul si vina. A pornit si a accelerat.

- Poti incetini, te rog? il atentionez cand observ ca goneam pe strazi.

- Scuze.

Am incetinit. Insa drumul nu parea ca se mai sfarseste.

- Ne-am ratacut? intreb.

- Probabil. recunoaste.

- Probabil? Eram ultimi, puteai sa te ti dupa ei! ii reprosez.

- Era prea scurta ruta aia! Cand ajungem inapoi nu o sa mai vorbesti cu mine si nu o sa te mai vad prea curand dupa, plecam in turneu. spune rapid iar apoi trage pe dreapta.

M-am blocat. Turneu? Cand avea sa imi spuna? Am oftat.

- Cand urma sa imi spui de turneu?

- Maine, inaite sa plec. Voiam sa te iau cu mine. raspunde ca la interogatoriu.

Nu stiam ca sa mai zic, ma lasat fara cuvinte. Telefonul meu suna, facandu-ma sa tresar. Nu m-am uitat la numele apelantului.

- De ce nu ne-ati spus? Va certati in momentul asta? Unde sunteti? aud vocea agitata a lui Eleanor.

Nu mai inteleg nimic. Ce sa le spunem?

- Ma auzi?

Soptesc un "mhm" iar apoi ii spun ca vorbim cand ne intalnim. Notificarile mele pareau ca vor exploda. Ce s-a intamplat? Poze din clubul ala idiot cu Niall si tipa aia au aparut peste tot. I-am inmanat telefon ca sa vada pentru ca inainte se uita la mine foarte ciudat. Stateam tacuti, el holbandu-se la ecran. Are de gand sa mi-l inapoieze sau nu? Timpul tot trece si inca stam ca niste statui.

- Ahm, am uitat sa iti spun ceva... spun. Avionul decoleaza in curand si cardurile mele si banii sunt la Liam. Si tu ti-ai uitat rucsacul la Eleanor. Cum ajungem in Londra?

Oh Doamne. Ce esec. Am ramas fara bani, in curand si fara masina. Am pierdut avionul. Mi-am pierdut iubitul. Ce se mai poate intampla?