Capitolul I

170 3 1
                                    

               Totul era perfect,sau cel putin asa credeam eu ca e.

           Pentru inceput pot sa spun ca am o viata minunata:locuiesc intr-un orasel micut dar foarte linistit,in care poti sa faci de toate,am multi prieteni cu care ma inteleg bine,merg la un liceu super in care totul este perfect,colegi de treaba,profesori super,parintii mei sunt foarte  deschisi in tot,in concluzie viata mea e perfecta.

                Dar intr-o zi totul se naruie.

           Intr-o dimineata,chiar inainte sa plec la scoala,parintii ma cheama la ei sa imi spuna ceva.Eram sigura ca e ceva de bine deoarece peste cateva zile era ziua mea si imi doaream foarte mult o petrecere,deci apar foarte zambitoare in fata lor:

      -Buna dimineata!Ce vroiati sa imi spuneti?

     -Draga mea,trebuie sa iti spunem ceva.

      -Da,ascult.

Ei se uita unul la altul,destul de ganditori,in cele din urma se hotarasc sa imi spuna.

     -Natalia,am primit un loc de munca foarte bun la o agentie de turism.

     -Ma bucur foarte tare pentru tine.

     -Voi primi salariu dublu cat primesc acum.

    -Foarte bine,tata.

    -Dar pentru asta trebuie sa ne mutam in alt oras.

Am ramas socata,parca nu mai puteam spune nimic.

  -Tata,spune-mi ca nu e adevarat

   -Imi pare rau,stiu cat de mult iubesti locul asta,ca ai multi prieteni,ca adori liceul la care mergi,dar chiar nu am putut refuza oferta.In plus au un loc de munca si pentru mama ta.

   -Nu poate fi adevarat.Nu ma puteti duce departe de aici,nu pot sa plec.Andrei(fratele meu mai mare) ce a zis?Nu poate fi deacord.

  -:Nu i-am spus inca nimic.In plus te rugam sa vorbesti tu cu el,aveti o relatie mai stransa.

   -Ii voi spune dar va asigur ca nu va accepta,nu poate sa o paraseasca pe Vanesa(iubita lui).

     -Natalia,noi nu va cerem parerea,vom pleca,fie ca sunteti de acord sau nu.

     -Nu ne puteti face asta.

   Izbucnesc in plans si ies din casa,trantind usa.Nu puteam sa cred ca parintii imi fac una ca asta.Ar fi fost a doua mutare a mea,adica ne-am mutat acum 4 ani in orasul asta tot din cauza serviciului tatalui meu si adaptarea mea si a fratelui meu a fost destul de grea.Am spus la inceput ca viata mea e perfecta dar nu a fost mereu asa.Cand m-am mutat in orasul acesta a fost extrem de greu sa ma adaptez:colegii erau rai cu "fata cea noua"(am fost denumita asa 1 an),prieteni nu aveam,toti ma ocoleau.La fratele meu a fost si mai greu,si-a abandonat prietenii,scoala,tot,a suferit foarte mult tot din cauza colegilor,care isi bateau joc.De atunci fratele meu este in conflict cu parintii nostri,a incetat sa mai invete,a devenit un fel de rebel dar pe mine ma iubeste cel mai mult din familie si mi-ar lua apararea mereu,desi ne mai certam pot spune ca si-ar da viata pentru mine.Acum nici nu stiu cum as putea sa ii spun ca va trece iar printr-o mutare.Asta nu va ajuta deloc in conflictul cu parintii nostri mai ales ca acum este intr-o relatie de 4 luni cu o fata foarte draguta si de treaba,Vanesa,17 ani.Se iubesc foarte mult iar vestea asta ii va dobora.

   Derutata de vestea pe care am primit-o,m-am plimbat vreo 2 ore prin parc ca sa ma linistesc si dupa m-am dus la scoala.Toti colegii m-au intrebat ce sa intamplat,cumde nu am fost la primele orele,eu nu lipsesc si au fost destul de ingrijorati.Cu multe rugaminti le-am spus totusi ce s-a intamplat.Am primit sprijin din partea lor,a fost foarte dragut,dar mai mult stiam ca nu se poate face,trebuia sa plec sa las in urma tot.Acum trebuia sa ma intalnesc cu Andrei sa ii dau vestea.

   La pranz,m-am dus la Andrei,era cu Vanesa.

   -Hei copii,ce faceti?

  -Buna!

 -Bine,mancam.Ce e cu tine?Ai plans?(vizibil ingrijorat)

 :Da Andrei.Trebuie sa iti spun ceva,adica sa va spun ceva.

-Spune.

-Pai.....Trebuie sa ne mutam.Am vorbit dimineata cu tata si si-a gasit un loc de munca in alt oras si va trebui sa ne mutam.

 Lui Andrei i-a cazut fata,nu stia ce sa mai spuna,se abtinea sa nu  tipe.

 -Nu imi pot face asta,nu din nou.Nu se poate...nu merg,eu raman aici...nu pot sa trec iar prin ce am trecut cand am venit aici,nu se poate.

-Stiu,dar  nu avem ce face,e hotarat.

  Am plecat pentru ca se sunase,i-am lasat singuri.Vanesa plangea in hohote tinandu-l de mana pe Andrei.Stiau amandoi ca asta e sfarsitul relatiei lor.Andrei ar fi ramas aici dar nu ar fi avut ce face fara bani,si el stia foarte bine lucrul asta.Pana la urma ne-am obisnuit cu ideaa dar daca la inceput imi iubeam parintii si as fi putut face orice pentru ei,acum am ajuns si eu sa ii urasc.

Un nou inceput.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum