Capitolul IV

52 3 0
                                    

        Mama se imbracase destul de repede si in jumatate de ora am si plecat.Dupa cateva minute de mers am ajuns la supermarchet,am lasat-o pe mama sa isi fac cumparaturile iar eu m-am dus sa imi iau ce aveam nevoie.Imi cumpasasem tot si cat o asteptam pe mama ma uitam la niste carti,gasisem una care parea chiar interesanta si cat o studiam simt o mana care ma atinge pe umar,am crezut ca e mama si m-am intors dar nu era ea,era idiotul de dimineata.Cand l-am vazut am scapat cartea jos:

-Vai te-ai emotionat cand mai vazut nu?

-Daa,ai si cu ce sa ma impresionezi.

   Defapt arata foarte bine:era inalt,destul de bine facut,avea parul carliontat,ochii verzi si buze care parca te rugau sa le saruti.Dar cu toate astea nu il suportam,sau cel putin asa credeam.

 -Iti place sa citesti?

-Da dar asta nu e treaba ta.

Deodata o vad pe mama ca vine;

-Vine mama,trebuie sa plec.

-Stai putin,doamna Angela,e mama ta?

-Da dar de unde o cunosti?

-Pai a fost la noi aseara.E o femeie foarte de treaba.

-Hei copii vad ca v-ati cunoscut.Ce mai faci Gabriel?

-Bine doamna,dvs?

-Te rog,tutuieste-ma,altfel o sa m a faci sa ma simt batrana.

-Bine cum spune-ti dumneavoastra.adica..cum spui tu,Angela.

    Dintr-o data vine la noi o doamna,la prima vedere,destul de draguta.Era imbracata destul de eleganta si se vedea ca avea o situatie financiara foarte buna.O cunostea bine pe mama:

-Buna Angela!De ce nu mi-ai spus ca vii in oras?

-Pai aseara am venit.

-Aha bine.Ei sunt copii tai?

-Doar fata.El este un vecin.

     Fac cunostinta cu ea.O chema Monica si chiar mia facut o impresie foarte buna dar a insistat foarte mult ca mama sa mearga sa bea o cafea cu ea ceea ce insemna ca eu trebuia sa merg acasa cu Gabriel.

Un nou inceput.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum