Possessive

Chapter 61

"Payton?" vocea lui Perrie umple camera, i-am auzit oftatul adanc si am stiut ca m-a gasit. Dar inca refuz sa ma uit la ea.

"Ce s-a intamplat Payton?" ma intreaba punandu-si ambele maini pe umerii mei. Respiratia mea era subreda iar inima mea a inceput sa bata cu putere.

M-am uitat la Perrie scuturandu-mi capul, pe fata ei se putea citi ingrijorarea. Era ingrijorata pentru mine, de fiecare data cand am ranit-o niciodata nu s-a suparat pe mine. Nu a fost niciodata suparata sau ceva, iar acum este in aceeasi situatie ca si mine. Dar ea este inca puternica.

"Imi pare rau" am spus lasandu-mi capul pe spate.

"Pentru ce?" a intrebat inca ingrijorata.

"Pentru tot" am spus, acum uitandu-ma la ea, ea a zambit uitandu-se imprejur in camera.

"Nu trebuie sa iti para rau Payton. Fi fericita" s-a uitat inapoi la mine inca zambind. Am incuviintat din cap si mi-am coborat privirea la micuta burtica.

"Fi fericita pentru ca suntem amandoua matusi dar si mame Payton" a spus, mainile ei strangandu-ma intr-o imbratisare.

"Oricum, a sunat Zayn si spunea ca putem sa ii vizitam vinerea viitoare" a spus fericita, indepartandu-se de mine. Stiu ca ea incearca sa ma faca sa ma simt mai bine, insa singura persoana care poate face asta este inchisa undeva departe de mine. 

"Stii ceva despre Nate, nu am mai auzit nimic si nu am mai vorbit cu el de ceva vreme." am intrebat incercand sa imi iau mintea de la Harry.

"Credeam ca ti-a spus, s-a intors in California" a spus asteptand ca eu sa raspund, insa nu am facut-o

Stiam ca Nate va trebui sa plece intr-o zi, dar nu inteleg de ce nu mi-a spus. Nici macar nu si-a luat la revedere. M-am incruntat privindu-mi picioarele incrucisate, el mereu ma deruteaza, probabil asta este una din chestiile lui.

Am incuviintant din cap oferindu-i lui Perrie un zambet mic.

VINEREA URMATOARE

M-am pregatit pentru plecare apoi am coborat la parter unde se aflau Perrie, Aria si Louis.

Perrie mi-a spus ca nu ar trebui sa vin totusi, asta fiind cererea lui Harry. Inca nu inteleg de ce ii este atat de supusa lui Harry, de parca nu i-a mai iesit din cuvant pana acum. 

Ochii mei s-au indreptat spre fereastra mare ce avea priveliste curtea. Era frumos afara, insa nu am voie sa ies. Harry are control suprem asupra mea chiar si atunci cand este la inchisoare si urasc asta.

M-am ridicat de pe canapea facandu-mi drum spre curte, pe care nu am vazut-o decat pe fereastra din dormitor. Am deschis usa coborand scarile ce duceau spre o intindere mare de iarba verde.

Am zambit mergand desculta prin iarba. Era un sentiment ciudat, sa fiu afara, sa stau in lumina soarelui care imi incalzea pilea palida. 

Am zambit lasandu-ma pe iarba, uitandu-ma la cerul albastru ce acum era patat de norii albi. Am inchis ochii savurand asta din plin. 

Am auzit ușa din spate închizându-se dar nu m-am obosit sa văd cine este deoarece știam deja ca este Perrie. Pașii ei se aud tot mai apropie și mai aproape pana când o simt privindu-ma de sus.

"Ce faci afară Payton? Știi ca Harry nu vrea ca tu sa ieși afară." Spune Perrie puțin prea dramatic. Am oftat deschizându-mi ochii observând ca ea stătea deasupra mea, uitându-se prin curtea din spate destul de panicata.

"Ce s-a intamplat? Nu e ca și cum as pleca iar în California." Am ras ridicandu-ma în picioare, în acest timp Perrie luându-ma de mana și trăgându-ma în casa iar mai apoi în mașină, în care după puțin timp intra și ea blocând ușile după noi.

Ea pornește mașină ieșind încet din parcarea din fata casei.

"Ce s-a intamplat?" Am intrebat, privind-o cum se întoarce către mine.

"M-a sunat Paul când eram la Louis acasă, mi-a spus ca te-a urmărit Payton. Ar fi putut sa te răpească" a oftat tare înainte sa continue "Îmi pare rău dar trebuie sa îi spun lui Harry ca ai fost afară." Ea a terminat lasandu-ma pe mine cu gura căscată și cu ochii fixați pe ea.

"Ce? Nu poți face ăsta,  știi ce îmi va face dacă afla. Te rog nu îi spune" am rugat-o dând din cap.

"Imi pare rau Payton" a oftat din nou fără sa se uite la mine. Am oftat la rândul meu și intorcandu-ma cu fata spre geam.

Odată ce am ajuns la inchisoare, mi am încrucișat brațele la piept și am început sa merg înainte fără Perrie.

Am ajuns la oficiul unde stătea acea doamna nervoasa. Ea și-a ridicat privirea în timp ce Perrie stătea lângă mine, spunând ceea ce a spus și data trecuta când am fost aici.

Cei doi bărbați ne-au condus din nou la aceeași camera. M-am uitat în camera și am văzut ca cei doi băieți ne așteptau deja la masa.

Cei doi s-au uitat la noi doua, zâmbind în timp ce noi ne apropiam.

"Ce s-a intamplat?" A intrebat Zayn onservandu-ne expresiile. A mea sigur este nervoasa.

M-am așezat în fata lui Harry, acesta uitandu-se la mine. Deja știind ca ceva nu este în regula. Harry m-a luat de mana, astfel desplenindu-le de la piept.

"Este Paul" spele Perrie îndeajuns de tare în timp ce a ocupat scaunul de lângă mine și din fata lui Zayn. Mana lui Harry s-a strâns pe a mea la auzul numele iar capul lui s-a intors către mine.

"Continua" a mârâit Harry strangandu-ma și mai tare mana în a lui, dar nu mi-o retrag.

"M-a sunat când îi verificam pe Louis și Aria, mi-a spus ca era la casa unde era și Payton. Am venit acasă cât de repede am putut, Payton era bine, insa era afară." Perrie a șoptit ultima parte, dar Harry a auzit perfect. Mâinile lui s-au strâns și mai tare, dacă asta era posibil. Eu mă uitam în jos la mâinile noastre.

"De ce dracu era ea afară?" Harry mârâie către Perrie, deja știind ca eu nu îi voi răspunde. 

"Nu mă întreba pe mine Harry, tu ai tinut-o încuiată în casa. Asta a fost prima și ultima data când promit." Perrie a încercat sa îl calmeze dar asta nu   a funcționat.  Niciodată nu funcționează.

"Spune-mi Payton, de ce ai pășit afară din casa? Știi cât de prostesc e asta. Puteai sa fii omorata" îi puteam simții cuvintele reci însă eu încă priveam în jos.

"Exagerezi" am șoptit ca un răspuns.

"EXAGEREZ!" A țipat lovindu-si mana de masa. M-am îndepărtat incrucisandu-mi iar mâinile la piept. "DOAR ȘTII NENOROCITELE ALEA DE REGULI" a țipat iar. M-am ridicat în picioare simțind cum lacrimile fierbinți mi-au mângâiat obrajii. Nu m-am uitat la el când am ieșit cât de repede am putut din acea camera, însă l-am auzit strigând după mine sa mă întorc. 

Picioarele m-au condus pana afară din închisoare, viziunea mea fiind total neclara din cauza lacrimilor. Deci asta a fost. Am fugit.

Hei! Stiu ca nu am mai postat de foarte mult timp. Sper măcar ca încă am pentru cine posta, anyway, mă bucur foarte tare ca am reușit sa postez, nu e mare lucru dar sper sa va placa. V-am pupat!