Possessive

CHAPTER 57

M-am trezit avad aceeasi senzatie ca si azi noapte. Am crezut ca imi va fi mai bine. Poate ca din cauza mancarii sau altceva. N-am prea iesit la aer de mult timp. Am sarit din pat ducandu-ma direct la toaleta vomitand resturile de aseara. Am suspinat greu dupa ce am terminat, spalandu-ma pe dinti si imbracandu-ma cu haine de zi.

"Perrie?" , am strigat punandu-m bluza, apoi am observat-o stand langa usa avand un zambet pe buze.

"Am vomitat din nou", am murmurat nevrand sa recunosc. Nu vreau ca nimic din astea sa se intample. Apoi ofta stand in fata mea.

"O sa cumpar un test", im spune, apoi am dat din cap fiind trasa dupa ea. Picioarele ei lungi ma faceau sa fac pasi mici. Aproape impiedicandu-ma in propriile picioare. Am intrat in masina si am pornit spre farnacie.

"Stai aici", imi spune si apoi iese din masina ducandu-se spre magazin. Daca sunt insarcinata, va trebui sa-mi cresc copilul singura. Copilul nu-si va cunoste si nu-si va vedea tatal decat atunci cand el/ea va avea 5 ani . Si trist este ca va trebuii sa ma obisnuiesc cu idea ca Harry nu ste aici si va trebui sa am grija singura de avest copil.

_____________________________

"Daca sunt?", am intrebat rodandu-mi unghiile, in timp ce asteptam inafara baii nevrand sa ma uit la test. Testul acela imi va spune viitorul.

"Vom trece peste asta impreuna Payton" Perrie suspina observand durerea din ochii ei. Am dt din cap zambindu-i. Stiu ca trece prin acelasi lucru. Va naste fara ca Zayn sa fie la ea.

"Haide", imi spune incurajandu-ma cand nu raspund, apoi trece pe langa mine, tinandu-mi capul in jos in timp ce aveam testul in mana.

"Ei bine?", Perrie intreaba stand in fata mea, testul cazand din mana mea. Apoi am cazut e gresie odata cvsticul. Ochii mei erau plini de lacrimi. Aceleasi vorbe se repetau in capul meu. O sa am un copil. Singura.

"Nu pot", am suspinat tinandu-mi mainile pe fata.

"Payton uita-tea mine", Perrie spuse sand acum pe jos, incercand sa ma tina puternica. Ii pot simti lupta in voce ei. Perrie ma apuca de incheieturile mainilor indepartandu-le de pe fata mea. M-am uitat in sus, observandu-i lacrimile curgand pe obrajii ei.

"Vom trece peste asta. Iti promit Payton. Suntem impreuna in asta", imi spune  strangandu-mi mainile, apoi mabtrage in brate ei.

"El nu e aici", ii spun sughitand pe umarul ei.

"Stiu. Nici Zyan Payton", sspune frecandu-ma pe spate. Ea trece prin aceleasi probleme. Nu pot sa fiu puternica pentru asta. Nu sunt pregatita. Asta e chestia pentru Harry. A ales munca peste ceva sau cineva. Incluzandu-ma pe mine. Eu doar trebuie sa trec peste faptul ca nu va fi un sot normal avand o femeie nsarcinata langa el care il iubeste la fel de mult ca pe copil. Si cum spuneam, o luam de la capat cu basmul care nu se va intampla niciodata. In aceasta viata, e totul despre Harry.

_____________________________

Se pare ca a fost mai usor in ultimele luni. Deja am trecut peste faptul ca Harry nu va fi aici curand. Dar pentru Perrie, ei bine, ei nu-i merge bine pentru ca stie ca va fi in trvaliu in timp ce copilul meu se va naste in Aprilie anul viitor. Au trecut 3 luni de cand am aflat ca sunt insarcinata si deja a inceput sa-mi creasca burta, a fost familiara de la ultima experienta oribila petrecuta in trecut . Astazi eu si Perrie avem voie sa-i vedem pe baieti intr-o camera deschisa. Unde pitem sa vorbim si sa ne imbratisam. Perrie era mult prea bucuroasa, in timp ce eu eram un pic nelinistita. Nu planuiesc sa-i spun lui Harry stiind ca va fi on bicluc, stiind ca sunt insarcinata si nu va putea sa ma vada. Nu ma poate salva de data asta daca Paul se intoarce. Am tras peste mine unul din tricourile mari alelui Harry ascunzand unflatura perfect. Apoi m-am imbracat intr-o pereche de blugi potrivindu-se perfect. Apoi mi-am prins parul intr-o coada.

"Te rog spune-mi de ce nu vrei sa-i spui lui Harry. Se va bucura Payton", Perrie ma intreaba din pat. Apoi m-am intors uitamdu-ma la ea.

"Nu are nevoie sa stie acum. Doar da-mi timp", am murmurat. Sincer, sunt speriata de moarte la ceea ce va crede el. Ma va acuza ca nu e al lui. La fel ca ultima data cand s-a intamplat cu Louise. A dat din cap, intelegandu-ma apoi se ridica din pat stand in picioare. Burta ei se putea observa acum.

"Hai sa mergem", imi spune intinzandu-si mana catre mine luando apoi si iesind din camera.

Cuvantul autoarei: Hei! Ah doamne de cand nu am mai postat, imi pare rau ca a durat atat dar sper sa merite.
Deci ce spuneti despre noul capitol, as vrea sa va stiu parerea.
Okey, nu vreau sa va plictisesc cu trancaneala mea, dar vreau sa va mai spun cateva lucruri:
nu uitati sa votati si sa comentati, vreau sa va stiu parerea
vrea cineva dedicatie?
vreau sa va multumesc pentru cei 16.3 mii de cititori
sii.. sa bata tobele... VA IUBESC MULT DE TOT ❤❤❤❤