Imi pun manusile si niste pungi in picioare –ca sa nu las urme- si scot din buzunar un plic cu Heroina lichida. De data asta nu se va varsa sange. Ma indrept spre frigiderul ‘victimei’ si torn supradoze de lichid peste o felie de placinta care pare apetisanta. Sigur asta va manca prima data. Daca voi turna pe toata mancarea -si politistii vor face cercetari- isi vor da seama ca nu el si-a pus in toata mancarea acest lichid. Asta nu ar fi logic. Asa ca nu risc.
Dupa ce imi termin treaba ma indepartez de frigider si pornesc spre usa din spate. Si deodata aud niste pasi venind dinspre usa din fata. Ma uit la ceas: 7:28. Ce??? Cum sa vina asa devreme? Incerc sa ma misc cat mai repede fara sa fac nici un zgomot, insa pasii repezi se apropie, parca, de mine. Caut cu privirea o ascunzatoare, dar pe langa mine este doar o masa si…un dulap. Intru in el si ma pitesc printe haine. Lumina batea prin gaurile dulapului si puteam sa vad ce se afla in el. Cand am descoperit si alte chestii in afara de haine, am incremenit.
Vreo 5 pistoale mai mici stateau intr-o cutie si doua mai mari rezemate de peretele dulapului. Bingo! Iau un pistol mai mic si il tin strans in mana, pregatita sa il folosesc in caz de Arthur deschide dulapul. Dar de ce tine armele intr-un dulap cu haine? Asta nu mai conteaza acum…Se apropie! Tremuram de frica…Credeam ca va deschide usa, dar nimic. Am observat ca ia ceva de pe masa de langa…nu am vazut ce. Apoi se intoarce si dupa 2 minute aud o usa deschizandu-se. Banuiesc ca cea din fata din moment ce a luat-o intr-acolo. Rasuflu usurata si mai raman 5 minute in dulap ca sa fiu sigura ca nu se va intoarce. Apoi o tulesc spre iesirea din spate, uitandu-ma mai intai pe geam ca sa fiu sigura ca nimeni nu e prin preajma.
Parasesc cladirea si fug cat ma tin picioarele pana la statie si astept autobuzul cam 10 minute. In aceste timp M-am simtit ciudat, ca si cum as fi fost spionata, dar nu avea cum. Am fost foarte atenta. Ma uit si in stanga si in dreapta…si nimic. In autobuz am reflectat tot ce s-a intamplat in ziua aceasta obositoare. Drumul a parut asa lung, desi a durat doar 7 minute sa ajung in statia de pe langa blocul in care locuiesc… M-am asezat pe o banca din fata blocului meu si am stat pe ea cam 10 minute uitandu-ma la cerul aproape intunecat, parca absorbita de el. Coborand privirea observ o masina cu un barbat la –la volan- care se uita…la mine. Cand a observat ca si eu il privesc a pornit masina si s-a indepartat.
Simtind, parca, un pericol m-am ridicat de pe banca si am intrat in bloc, urcand la etajul 3 unde aveam eu apartamentul. Ajunsa cu bine acasa am rasuflat usurata. M-am indreptat spre geam si priveam pierduta spre locul unde vazusem barbatul acela in masina…Revenindu-mi in fire m-am indreptat spre frigider si am inceput sa caut cu privirea ceva bun…insa nimic. Am uitat sa fac cumparaturi, pentru ca am fost ocupata cu planul pentru Arthur. Oricum nu imi este asa foame.
Ma uit cam jumatate de ora la televizor. As fi stat mai mult, dar somnul m-a cuprins.
A doua zi, dimineata, imi fac o cafea si deschid televizorul: stire bomba.
"- Arthur Brown a fost gasit la ora 7 dimineata fara viata din cauza unei supradoze de heroina...”
Auzind acestea un zambet malefic mi s-a asternut pe fata,sorband din cafeaua mea fierbinte.
-Misiune incheiata…am bolborosit eu.
Inchid televizorul si deshid laptop-ul pentru a cauta o noua tinta.
Zendaya Miller: acuzata ca si-a omorat mama, acum o luna…si inca este in libertate pentru ca este minora. Inacceptabil. Trebuie sa plateasca!
