Pasi…se aud pasi. Ma ascund repede dupa usa, asteptand ca “prada” sa-si faca aparitia. Ma aflu in casa lui Zendaya, unde avea sa se mai savarseasca o crima. Tinand cutitul strans in mana, o asteptam pe adolescenta de numai 17 ani care si-a ucis mama pentru ca nu o lasa de voia ei. Unii –ca mine- si-ar dori parinti care sa-I indrume…si nu au. Acum trebuie sa indure consecintele.
Era din ce in ce mai aproape de locul in care ma aflam. Insa a aparut o mica…problema: Nu era ea.
Am incremenit cand in camera intra un barbat inalt, musculos cu parul lui superb…si asta se vedea doar de la spate. Cand s-a intors spre mine, respiratia mi s-a taiat nemaiputand schita nici un gest. Era el.
-Frumoasa zi pentru omorat personae, asa-i? a intrebat el calm.
Vocea aceea…am mai auzit-o inainte. E al acelui barbat care “m-a amenintat” la telefon. Raman nemiscata si inca uimita de ce vedeam in fata ochilor. Persoana aceasta ma putea omori in 5 minute. Sau mai rau…ma putea denunta politiei. Vazandu-mi fata –probabil, de psihopata- un zambet orbitor I se asterne pe fata…atat de frumos…Atat de superb.
“Revino-ti in fire, Rose!” am strigat eu in gand. “El ar putea fi dusmanul tau.” Si bang! Mintea mea ma induce iarasi in eroare…si actionez fara sa gandesc. Imi strang cutitul in mana si ma repezesc la acest barbat zicand:
- Cine esti si ce vrei de la mine?
El a observat –sau banuia ca o sa ma reped la el- si a actionat imediat. Ca un fulger. Mi-a prins mana in care tineam cutitul si mi-a strans incheietura atat de tare incat l-am scapt pe jos. Apoi m-a trantit de perete. A fost atat de dureros, ca aproape vedeam stele verzi. M-am tinut 5 secunde pe picioare, dar lovitura a fost atat de puterica incat n-am mai rezistat….si am cauzt. E clar..este o amenintare.
- Nathan, a spus el pe un ton adorabil, intinzand mana spre mine. Nathan Ozerah.
- Presupun ca eu nu trebuie sa ma mai prezint, din moment ce stii totul despre mine, am zis eu, sarcastic ridicandu-ma fara ajutorul lui.
- Imi place cum gandesti.
- Ok. Deci nu cred ca ai venit aici doar pentru a face prezentarile. Ce vrei?
- Pai…
Glasul lui de rebel a fost interupt de niste zgomote care semanau cu pasii –chiar asta si erau-.
- Repede! Aici! am zis eu in soapta tragandu-l de mana dupa usa. Purtam manusi, dar tot ii puteam simti putin pielea fierbinte. Un sentiment ciudat m-a cuprins, dandu-mi fiori…dar era placut.
Am luat repede in mana cutitul de pe jos, strangandu-l cat de tare puteam si o asteptam pe fata sa intre…si asta si face. Il infig fix in inima, aceasta prabusindu-se pe podeaua rece. Pentru mine, sa bag cutitul in cineva este floare la ureche , dar nu e deloc asa. Pentru a face asta trebuie sa ai o anumita forta…trebuie sa strapungi mai intai pielea, osul stern...Mi-au trebuit luni de antrenament. Am exersat impreuna cu profesorul meu de sport care m-a invatat sa ma apar cu pumul si piciorul deoarece isi imaginea ca, fiind singura –fara parinti-, voi avea nevoie sa ma apar cu propriile maini. Nici nu cred ca i-a trecut vreodata prin minte ca ma antrenez cu el pentru a deveni o criminala. Par atat de inocenta, sau ce?
Cu coada ochiului il zaresc pe Nathan uitandu-se spre mine, apoi spre Zendaya si tot asa, cu un licar de uimire in privire. Era uimit de puterea mea surprinzator de mare.
-Wow! A exclamat el.
- Hm? am tresarit eu, auzindu-I glsul fermecator, parca trezindu-ma dintr-o transa.
- Esti puternica.
- No shit, Sherlock.
Dupa cateva momente de serioritate am inceput sa radem ca doi retardati.
- Ce facem cu ea? a intrebat el incet.
- “Ce facem” ? Mai bines pus: ce fac. E treaba mea, nu a ta. Si ca tot veni vorba, tot nu mi-ai spus ce vrei de la mine.
- Vreau sa ma lasi sa mi te alatur.
- Poftim? am intrebat eu putin socata…Putea fi o capcana. Credeam ca vrei sa-mi spui sa incetez cu omorurile.
- Asta intentionam…pana cand mi-am dat seama ca faci un bine societatii.
- Scopul scuza mijloacele, asa-i?
- Da, a spus el dupa un moment de ezitare, mutandu-si privirea spre o fereastra. Da, asa este.
