Capitolul 1

106 8 0
                                    

Tipa de la media e Olivia. Nu e nici o vedeta sau ceva. Mi-a dat follow pe twitter si am intrebat daca poate sa fie protagonista in cartea mea lol. Initial nu aveam nici o vedeta sa joace rolul Oliviei si era treaba voastra pe cine va imaginati.K, bye.

Olivia's P.O.V.

"-Cum va numiti?" aud vanzatoarea si imi indrept capul spre ea.

"-Olivia" ii raspund zambind, ea intorcandu-mi gestul inapoi.

"-Face patru lire." dupa ce platesc, imi iau cafeaua si ies din Starbucks, indreptandu-ma spre casa. Imi scot castile din buzunarul gecii si incerc sa le descurc cu o singura mana, esuand amarnic. Imi vars cafeaua , nu pe jos, ci pe o persoana. Okey, nici n-am apucat sa beau din ea si o vars. Doar eu pot face asa ceva.

"-Imi pare foarte foarte rau pentru asta." spun practic automat, ridicandu-mi privirea spre 'victima'.

"-Ar trebui sa-ti para." mi-am cerut scuze. Ce mai vrea? Sa ma pun in genunchi?

"-Cum am spus, imi pare rau. Uite, ia aici! Cred ca ajunge pentru a-ti duce hainele la spalatorie.

"- N-am nevoie de banii tai!" ce artagos.Are un accent usor irlandez. Poate de asta are ochii de nuanta oceanului. Te-ai putea pierde in ei. 'Ai cumva o harta? Ca m-am pierdut in ochii tai!' Constiinta ma depaseste.

"-Este ceva ce pot sa fac?" incerc sa fiu politicoasa cu el.

"-Defapt.. ar fi un lucru. Sa vii cu mine!" spune si imi strange mana, tragandu-ma pe o straduta ingusta.

"-Ajutor! Aaaaa!" incep sa tip, el acoperindu-mi gura.

"-Taci! Taci! Daca mai tipi, tu faci sa te doara, nu eu. Ai inteles?" rosteste, mainile lui aflandu-se inca pe gura mea. Pe gura...

"-Aaahh, femeie, esti nebuna?! Ma asteptam sa ma lovesti la bile, dar nu sa ma musti de mana pana sa-mi dea sangele!" dantura perfecta ajuta. Perfecta pe dracu, pun pariu ca o sa ma doara dintii. Incep sa alerg cat ma tin plamanii, dandu-mi duhul doar penru a ajunge acasa. Cam in vreo zece minute de alergat ajung acasa, inchizand usa cu cheia. Urc sus si inchid toate geamurile dupa care cobor inapoi jos, intrand in bucatarie, luandu-mi un pahar si turnandu-mi niste apa. Si mama imi spunea ca Holmes Chapel. Stau de la 17 ani in Holmes Chapel si niciodata nu mi s-a intamplat asa ceva. Imi trebuie o cafea. In doua ore intru in tura de noapte. Nu mai vreau de noapte. Cel mai oribil lucru e sa faci ture de noapte. Imi las geanta pe jos si scot o pastila de latte macchiatto din dulap, introducand-o in masina de facut cafea. Imi beau paharul cu apa, punandu-l in chiuveta. Masina face sunetul care te anunta ca latte macchiatto-ul meu e gata. In sfarsit o cafea. Merg cu cafeaua in living, lasand-o pe masuta de cafea, intinzand o patura pe canapea, aprinzand televizorul. Ma fac comoda, luandu-mi cafeaua, schimband canalele intre ele, la un moment dat cazand lata din cauza oboselii.

*peste aproximativ doua ore*
Shit! Shit! Shit! Shit! Am adormit! Asta nu trebuia sa se intample! Unde imi sunt hainele? Si halatul?! Doamne, numai eu pot face lucruri de genul. Ma imbrac repede si imi pieptan parul, prinzandu-l intr-o coada de cal. Cobor jos si sting televizorul. Imi iau geanta din bucatarie, apoi ma incalt iesind pe usa, incuiand-o. Urc in masina apasand pe acceleratie, dandu-i gaz pana la spital.

_____________________________________________
Carte noua, yeyy

Dangerous LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum