Dangerous Love

Capitolul 4

* capitol anterior * 

Se comporta ca si cum am fii cei mai buni prieteni. Sau mai rau, impreuna.

* capitol actual *

Il trag intr-o parte si imi asez mainile pe umerii lui.

"- Asculta-ma bine, tu nou-venit ce esti. Te comporti ca si cum ne-am cunoaste de o viata, cu toate ca asta este deabia a doua oara cand ne intalnim, si asta pentru ca lucram amandoi in acelasi institut. Asa ca baga bine la creierul ala al tau de hiena si lasa-ma in pace. Nu te cunosc, ciudatule!" strig eu ultima propozitie, Zoe razand langa noi, facandu-ma si pe mine sa zambesc. Si prostanacul asta din fata mea zambeste si el. O sa-i plesnesc fata aia de pampalau.

"-Hei! Ce se intampla?" profesorul Tomlinson intreaba.

"-Nimic." ii raspund si el isi pune mana pe umarul meu, exact asa cum a facut si idiotul acum cateva minute. Ma uit la Langdon iar zambetul ala i se scurge de pe fata. Ori sunt eu tampita, ori el chiar ar fi in stare sa-i dea un pumn lui Louis. Imi las capul sprijinit de umarul lui Tomlinson, iar nou-venitul asta isi incordeaza maxilarul. Fac o treaba buna, asa-i?

"-Ai terminat autopsia?" intreaba Louis, pampalaul inrosindu-se la fata.

"-Nu. Am nevoie de Danny." spune si pleaca spre laborator, presupun. Profesorul meu da sa plece dar trebuie sa o fac acum. O sa mor.

"-Hei Tomlinson!" il intorc eu din drum. 

"-Ai vazut reactia astuia cand ti-ai pus mana pe umarul meu?" il intreb, el dan din umeri.

"-O sa ma ajuti, nu?" spun si dau din sprancene.

"-Cu ce mai exact?" oh, Doamne. O sa fie jenant.

"-Nu vreau sa par eu nebuna dar mai avea putin si iti dadea un pumn in memeaca." spun si radem amandoi.

"-De cand m-ai trimis prima oara l-a el, nu ma lasa in pace. Cand ti-ai pus mana pe umarul meu si cand mi-am lasat eu capul pe umarul tau a devenit super incordat. Stiu ca suna prostesc, dar te imploooor! Poti sa te prefaci ca suntem impreuna?" termin fraza si ma rog sa spuna da.

"-Daca o sa gatesti pentru mine, il si omor." imi raspunde si radem. Ma simt LIBERA. Glumesc, ma simt usurata.

"-Vezi ca vine." sopteste si ma ia in brate., ridicandu-ma.

"-Te iubesc." spun intentionat, zambind, tinandu-ma de gatul lui Louis.

"-Multumesc." ii soptesc in ureche, el lasandu-ma jos, apucandu-mi mana.

"-Tommy a reusit, nu?" il intreb iar el se uita dezamagit la mine, dand din cap negativ.

"-Din pacate, dupa ce ai iesit tu... Tommy a reusit." nu a facut-o. Doar nu. Mereu imi face farse de genul si eu mereu cad de proasta.

"- M-AI SPERIAT!" spun, el zambind la mine, facandu-ma si pe mine sa zambesc.

"-Normal ca a reusit. Doar e elevul celui mai bun doctor de pe aici." graieste, eu dandu-i un pumn in umar.

"-Vai dar ce modest esti." radem amandoi.

"-Tu esti ok cu asta?" sopteste si se apropie de mine. Habar n-am la ce se refera.

"-Adica la asta." spune si ma saruta incet. Inchid ochii si imi pun o mana pe obrazul lui, el asezandu-si mainile pe talia mea. Merge mai bine decat planul initial.

"-Sunteti medici. Voi trebuie sa ajutati oamenii sa faca copii. Nu sa-i faceti voi." ii multumesc lui Louis ca ma ajuta. Din toata inima. Imi vine sa rad. A si plecat natangul.

"-Da, e in regula si mersi." rad, el facand la fel.

"-Cum a spus Tate, trebuie sa ajutam oamenii sa faca copii, nu sa-i facem noi." spune si radem.

"-Hai mai taci!" ii raspund ducandu-ma spre camere, iar el spre sala de asteptare.