Destine Regale Uitate

Karl Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen| Regele Carol I al Romaniei

S-a nascut in Germania la 20 aprilie 1839 murind ca rege al romanilor la 27 septembrie 1914. Cine s-ar fi gandit ca fiul printului Karl Anton va ajunge rege al romanilor?

Copilaria si-a petrecut-o la castel, zbeguindu-se cu fratii sai , avea o familie normala, de educatie s-a ocupat o bona frantuzoaica. Educatia propriu-zisa a inceput-o la Dresda cu nistie profesori foarte exigenti, le spunea elevilor, parintilor ca trebuie sa-si dea silinta sa invete pentru ca omenirea sa le stearga vuna de a se fi nascut prinți. A stat acolo pana 1856 tinand o intensa corespondenta cu familia. Carol a sustinut examenul de sublocontenent de cavalerie, a iesit cu calificatiful "bine".

Dupa abdicarea domnului Cuza, Carol a fost ales ca domnitor fiind recomandat chiar de Napoleon III. La 8mai 1866 a ajuns la Bazias, calatorise dechizat in om de afaceri deoarece intre Austria si Germania exista un confict, tot drumul Carol a avut emoti, a fost intampinat de Ion C. Bratianu cel care l-a condus cu trasura. Traseul de la Turnu Severin la Bucuresti trecea prin Ramnicu Valcea, Curtea de Arges, Campulung, Targoviste pastrat ca "Drumul lui Carol". Printul a jurat sa fie un bun roman, dar in engleza insa la sfarsit a spus intr-o frumoasa romana cuvantul "jur" si asa a fost sa fie. De acum incepea o noua perioada, o noua viata pentru tara, lui Carol i-a fost greu sa se acomodeze in 1870 fiind la un pas de abdicare. Lui ii datoram independeta tarii. A eliberat Dobrogea iar pe campul de lupta a strigat intr-o frumoasa romana si vitejie, la auzul focurilor de tun "Asta e muzica care imi place". Era un om mic de statura dar mereu tinea spatele drept, pieptul in fata, mainile intr-o frumoasa diplomatie si ochii fixsi. S-a casatorit cu Elisabeta Du Wied, nu prea se atasase de ea, dupa o ora de discutie cerand-o de nevasta, ea era o visatoare notorie, el un om pentru care numai tara conta.

Elisabeta afirma "daca se mai uita cu privirea asa la mine, eu mor". Au avut o fetita, o iubea nespus de mult insa cand a murit inima lui Carol s-a impietrit de tot, nu mai putu sa aiba mostenitori, cu Elisabeta nu s-a iubit niciodata ,dar au devenit buni prieteni, ea nu se implica in treburile statului, nimeni nu o facea, conducea singur, independent. Neavand mostenitori si-a adus nepotul, pe Ferdinand sa-l urmeze. Ferdinand de asemenea nu se baga in treburile statului, nevrand sa-si supere unchiul. Ferdinand s-a casatorit cu Maria, aceasta i-a daruit un mostenitor, Carol. Inima lui Carol incepuse sa se dezghete, era bucuros, avea o iubire nespusa pentru micul Carol, din iubirea lui pentru el , deveni ca un parinte pentru print, Carol o considera pe Maria prea tanara pentru al educa asa ca Carol se ocupase de toate acestea, devenise al doilea lucru important pentru rege, tara si micul Carol. Avea o iubire nespusa si pentru ceilalti copii ai printesei, cand Elisabeta se nascu el venea la fiecare ora sa o viziteze, la fel a facut si cu Mignon desi afirmase ca nu este copilul lui Ferdinand, Nicolae devenise oare cum o obsesie pentru Carol, il iubea nespus si aproape petreceau mereu zilele impreuna, era acapart de nazdravaniile lui, printesa Maria afirma ca ii pare bine ca Carol nu a apucat moartea ultimului print nascut, Mircea, ar fi suferit nespus.
Insa pe micul Carol il iubea cel mai mult, vedea in el un conducator mai bun ca Ferdinand, intr-o zi ii daduse niste bani sa-si cumpere ceva apoi sa-i arate lucrurile cumparate. Micul Carol cumparase o sumedenie de lucruri, cand i le aratase unchiului il intreba cum de ii ajunse bani, iar el spuse ca ramase dator, Carol rase si spuse "Carol este un adevarat roman pentru ca face datori". Carol era un rege posac, nu manca mult, nu se imbraca, ramanea cu haine carpite, pe front a fost nevoit sa manace sobolani. Cei 6 nepoti il imblanzira mult pe regele de fier.
Adora sa iasa singur, cu bastonul, in serile de vara, pe strazile Sinaiei. Adora sa-si ia pe fiecare seara cate un nepot, lor le ierta mereu greselile copilaresti pe cand celorlalti, nu.

Visul regelui era de a vedea Romania unita, traind sub conducerea aceluiasi rege. Din pacate moare subit in noaptea de 27 septembrie 1914. Cu o zi in urma fuse foarte vesel, era un batran cu chef de vorba, a jucat carti cu regina pana la 11 noaptea, dupa doua ore se trezise plangandu-se ca nu poate dormi, pleca capul in poalele Elisabetei iar inima ii inceta sa mai bata, trecuse in lumea umbrelelor chiar la inceputul razboiului. Ultimele cuvinte le rostise frumos in limba romana, cu accentul sau german "acum mi se deplaseaza durerea de inima, as vrea sa ma odhinesc nițel". Asa s-a terminat vremea lui Carol, o perioada mare si plina de realizari, povesti, legende...toate se terminasera cu Carol, pe romani ii astepta razboiul, tot ce fuse frumos se duse...
Ce credeti? Carol era o fire de gheata, fara sentimente?