Destine Regale Uitate

Copilarie peste hotare 1

Despre copilaria celor 6 prinți nascuti in Romania stim, copilaria celorlalti suverani care au venit din Germania si Anglia sau Grecia a fost cu totul diferita.

Regina Elisabeta
29 decembrie 1843, printesa Maria de Nassaud si printul Herman de Wied asteptau nasterea primului lor copil, Elisabeta. S-a nascut la castelul Neuwied langa Valea Rinului.
Principesa Elisabeta a beneficiat, în copilărie, de o temeinică pregătire umanistă şi filologică (a învăţat franceza, engleza, italiana, latina şi greaca), dar şi în ştiinţe exacte. „Educaţia intensă şi neobişnuită în acea epocă... precum şi perioadele de şedere la curţile europene aveau un scop extrem de pragmatic: căsătoria prinţesei cu moştenitorul unui tron sau cu un rege", constată Silvia Irina Zimmerman. A primit lecţii de filosofie de la tatăl ei, un filosof veritabil. Iubea de mica pianul. A avut inca doi frati Otto si Wihlem, in copilarie a calatorit mult si a trait printre intelectuali.

Trimisă pentru studii la Berlin, unde Regele Frederick al IV-lea al Prusiei murise iar viitorul Împărat Wilhelm I lua „frâiele puterii" (1861), viitoarea Regină Elisabeta s-a împrietenit cu familia Principelui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministrul Prusiei (1858-1862) şi tatăl viitorului Rege Carol I al României, a cărei evoluţie viitoarea sa consoartă o urmărea cu interes. Trei ani după urcarea sa pe Tronul României la 10 mai 1866, cei doi s-au căsătorit, în rit catolic şi protestant, în 15 noiembrie 1869, la Neuwied. În drum spre România au fost primiţi de Împărăteasa Elisabeta a Austriei, celebra „Sissi", a cărei apropiată a devenit. Sosind la Bucureşti, cuplul princiar a primit o binecuvântare pentru căsătoria lor conform religiei ortodoxe, „ceremonia fiind urmată de căsătoria a patruzeci de cupluri de ţărani, care simbolizau judeţele ţării". A învăţat limba română destul de curând, prin grija latinistului August Treboniu Laurian (1810-1881).

In copilărie „îmi doream cu ardoare să ajut pe cei săraci şi îmi aduc aminte de o mare învăţătură pe care am primit-o de la părinţii mei în cel mai drăgăstos mod posibil. Spuneam deseori că vreau să dăruiesc săracilor hainele mele. Când, într-o zi, găsii un val mare de stofă de lână cu carouri verzi şi albastre, deosebit de groasă şi de călduroasă! Bucuroasă din cale-afară am strigat:

- E pentru mine? Acum pot să dăruiesc săracilor toate hainele mele!

Mama atunci îmi zise:

- Nu crezi că ar fi mai bine să-ţi păstrezi rochiţele tale albe şi subţiri şi să dăruieşti stofa cea frumoasă şi călduroasă săracilor?

Elisabeth mit ihrem Bruder Wilhem, 1848 (Gemälde von Carl Sohn)
Elisabeth mit ihrem Bruder Wilhem, 1848 (Gemälde von Carl Sohn)

Ma uitai la ea şasiu şi cam dezamăgită, căci aveam doar vreo cinci anişori şi găseam că stofa cea frumoasă şi călduroasă era mult mai atractivă decât rochiţele mele albe în care iarna tremuram îngrozitor de frig! Dar mă gândii apoi că mama avea probabil dreptate şi tare mult m-am bucurat când mi-a permis să duc eu pachetul săracilor, o familie numeroasă în care mama era bolnavă de tuberculoză şi se afla probabil pe pragul morţii.

Seara îi povesti dragei mele Hannchen* pe când îmi ondula părul (un mare chin al copilăriei mele) că fusesem cu mama mea la cutare familie şi dusesem haine. Deodată răsună vocea mamei mele din camera vecină:

- Găseşti că este drăguţ din partea ta să spui numele oamenilor cărora probabil le este mare ruşine dacă se află că sunt săraci şi care nu vor să se ştie pentru că speră ca tricotând şi torcând să-şi poată câştiga un trai cinstit ca toată lumea şi să nu fie socotiţi ca nevoiaşi?

Aceste cuvinte mi-au dat mult de gândit ..." -din notarile reginei despre copilaria ei.

____________________________

Printesa Elisabeta si fratele ei Wihlem

Maria de Nassau

Herman de Wied, Maria de Nassau si Elisabeta