Capitolul 2

24 1 0
                                    

Pe hol era un dezastru total, geamuri sparte, usile de la dormitoare lovite, totul era ca dupa razboi. Eu eram acasa cu Lucas, Andra, tata, bunica si matusa mea, restul erau la cumparaturi. Atunci am zis:

Ce vrea asta de la mine?

Tata: Nu stiu! Poate putem afla...

Ma duc la mine in camera. Suna telefonul iar, tot cu necunoscut.

Eu: Da?

Necunoscutul: Iti place cum arata casa ta acum ?

Eu: Ce vrei de la mine?

N: Asculta papusa!

Eu: Ascult maimutoiule!

N: Eu te plac mult!

Eu: Eu nici nu te cunosc! Doamne fereste!

N: Ba stii! Chiar foarte bine.

Eu: Cum te cheama ?

N: Filip!

Eu: Filip? Cunosc multi baieti cu numele Filip...

N: Am fost cu tine in generala. Eu cand eram a VII-a, tu erai a V-a.

Eu: Filip Mladin ?

N: Da! Incantat de cunostinta!

Eu: Si eu! De ce ai facut asta pana acum ?

N: Eu locuiesc de cateva luni aici, de cand am facut 17 ani, anul acesta la sfarsit fac 18 si am vrut sa te aduc aici sa fim mai aproape unul de altul...

Eu: De unde ai stiut ca o sa venim aici ?

N: L-am auzit pe tatal tau cand eram mai mic, ca daca se intampla ceva in Milano se va muta in California.

Eu: Sigur esti tu?

N: Da Daria!

Eu: Unde esti acum ?

N: In fata casei tale!

Eu: Cobor acum! Tu bati la usa si astepti sa iti deschid!

N: Bine!

Cobor, spun familiei mele cine era necunoscutul si aud ca cineva bate la usa. Ma duc sa deschid. Era mascat. Si-a dat cagula jos, m-a luat de mana si ................................................

Pazea, sunt in spatele tau!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum