Picături d-exuberanță
Invadează trupul meu;
Printre clipe de speranță
Fericirea pare-un zeu.
Ploaia bate-ușor în geamul
De gheață al inimii.
Abia de mai ține hamul
Sub tumultul simțirii.
La apus de rezistență,
La sfârșit de luptă grea
Chiar și cu perseverență
Lumea mă cuprinde-n ea.
Sclavul micilor progrese...
Am pierit în propriul cult.
Și acum, plin de regrete...
Sunt un om, nimic mai mult!
CITEȘTI
Suspine scrise <<Versuri din infinit>>
PoetryO carte unde imi adun ideile, redate în versuri. Nu sunt extraordinara în ce fac, dar ador poezia și consider că este pe aceeaşi treaptă cu muzica, putând să pătrundă până la rădăcini și să înnobileze. Restul nu mai contează. Dacă înţelegeţi Și cred...
