Revoluție

8 1 2
                                    

-De acum vei fi...sclava...MEA! Spuse surprinzător Zenon. TOATĂ LUMEA! ANANAS VERDE! Strigă băiatul iar toți din grup strigară un urlet de revoluție şi săriră pe şeful lor.
20 la sută din armata de acolo erau soldați formați de Zenon. Soldații săi, se luară la bătaie cu adversarii lor dar, surpriza mare a constat în faptul că şi o mare parte din cei ce nu erau controlați de Zenon se întorseseră împotriva conducătorului lor. Era un adevărat talmeş-balmeş din care nimeni nu ar fi înțeles nimic. Magdalena stătea de o parte, privind absentă bâlciul din fața ei. Mulți cădeau loviți de pumni şi se ridicau la loc, lovind mai departe. Şeful, nervos de ce tocmai se întâmplă, scoate pistolul dar nu apucă să amenințe că trage că e şi dezarmat şi pus la pământ de trei subordonați al lui Zenon. Chiar în acel moment, toți se opriră din a se bate. Cu toții priviră cum unul din ei îi puse la gât cuțitul şefului.
-CE ÎNSEAMNĂ ASTA,ZEENOOON! Urlă acesta cu o voce din ce în ce mai răguşită şi grohăită în timp ce se zbătea în zadar ca să scape. TRĂDĂTORULEEE TE OMOR CU MÂNA MEA! Zise acesta începând să înjure şi să blesteme cât îl ținea gura.
Zenon începu să râdă şi se apropie de el. Avea o privire urâcioasă şi puțin spus malefică.
-După câte mi-ai făcut mie şi celor ce s-au răzvrătit împotriva ta, eu ar trebui să te înjur şi să te blestem dar acum, e vremea să scap de tine! Zise acesta râzând într-un mod enervant şi superior.
-NEMERNICILOR! TRĂDĂTORILOR! NERECUNOSCĂTORILOR! Urla acesta iar zenon făcu un semn cu mâna uşor şi spuse:
-Aş spune că mi-a făcut plăcere să te cunosc dar aş minți... Adio şi... să ai o călătorie plăcută spre... Iad... Spuse acesta şi persoana ce îi ținea la gât cuțitul îl omorî fără ezitare. Cu toții strigară în sus de bucurie pentru faptul că scăpaseră de şeful lor, chiar şi cei ce fuseseră împotriva lor deoarece aceştia nu făcuseră revoltă deoarece erau prea speriați că şeful o să îi pedepsească în cele mai crunte momente.
-Bine băieți, acum că am scăpat de un mare ghimpe în coastă, hai să mergem la noul nostru loc secret ca să sărbătorim! Spuse rânjind şi o luă după umeri pe Magdalena. Hai păpuşă, te fac regina mea, acum că tot sunt aşa fericit... spuse acesta şi o trase după ea.
Merseră ce merseră şi întâmplător, fură văzuți de Karter, care trecea din întâmplare pe acolo.
"Ce o face fata asta cu ei?" Se întrebă acesta în gând. Chiar dacă nu o cunoştea bine, ştia că nu era firea ei să plece cu o gaşcă mare de golani. Lui i se păruse că ea e o fată cuminte.
"Tsk... am lucruri mai bune de făcut decât să stau de fundul ei... Mă aşteaptă sora acasă..." Se mai gândi acesta apoi, îşi aminti ce îi spunea mereu ea când se plimbau în parc şi făceau cumpărături împreună: "O persoană în probleme, nu va striga după ajutor dacă nu are cum să o facă. Eu de exemplu, uneori nu cer ajutorul, chiar dacă aş avea nevoie de el... E din cauza orgoliului... Aşa că, dacă vezi o persoană care stă sa intre în belele, dacă poți să o ajuți, fă-o! Nu sta pe gânduri sau ai putea regreta mai târziu..."
Karter oftă. De ce sora lui trebuia să îl mustreze chiar şi când nu era prin preajmă? Ea era singura ființă de pe planetă pe care chiar o asculta fie că vroia asta sau nu. Astfel, şi-a dat telefonul pe silențios şi i-a urmărit pe toți pâna undeva la marginea oraşului, într-un depozit abandonat. Toți intr-o veselie intrară înăuntru şi din neatenție, lăsară uşa crăpată. Astfel, Karter apucă să intre înăuntru şi să se ascundă după o cutie din lemn. Privea totul cu calm.
  -Băieți, am dat lovitura! Spuse Zenon, în timp ce se aşeză pe o canapea ce stătea pe o scenă improvizată din lemn şi fier. Lângă acesta, stătea Magdalena, cu o față inexpresivă, în picioare. Zenon o trase lângă el pe fată şi îşi puse mâna de după gâtul ei, palma alunecând pe sânul ei. Astăzi este o zi mare, continuă acesta. Am reuşit să scăpăm de ce era mai rău, motiv pentru care, vom sărbători! Zise acesta râzând malefic, fiind urmat de aclamări, urlete şi fluierături, care mai de care mai barbare şi mai nesăbuite.
   Zenon făcu un semn cu mâna iar cu toții încetară să mai facă zgomot. Karter îşi scoase telefonul şi începu să filmeze, ca să aibă dovadă, în caz de orice.
  -Ei bine, astăzi vom sărbători prin băutură şi... prin începerea primului meu plan: răspândirea de alcol şi droguri prin oraş! Motto-ul nostru va fi: azi în tot oraşul, mâine în întreaga țară! Strigă acesta hotărât, urmat de un val de aclamații. Azi, vom bea în cinstea victoriei! Zise şi bătu din palme râzând în timp ce marionetele lui desfăcură nişte cutii în care se afla vin spumant contrafăcut.
Cu toții luară sticle şi desfăcură toți o dată dopurile. În acele bubuituri de sticle, Magdalena simți acea senzație de sufocare. Mag-spiritul ieşi din corpul ei dar era într-o stare îngrozitoare. Pe brațul ei era un semn cu o inscripție neagră ce se răspăndi şi pe gât şi pe față. Nu după mult, ieşi şi Zenon cu "băieții lui". Pe corpurile lor se vedeau vag aceleaşi semne ca ale Magdalenei dar nu erau aşa negre şi parcă erau cumva intrate în piele.
  Zenon o privi şi începu să râdă.
  -În aproximativ 12 ore procesul va fi complet şi vei face ce vreau eu fără să fie nevoie să te țin în frâu mereu... Hahahahahaha!
  Se auziră alte râsete în fundal. Râsete înfricoşătoare de care ai fi preferat să te lipseşti...
 
  Oare eroina noastră va scăpa cu bine din acest MARE bucluc? Aflați asta în următorul capitol!

MagdalenaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum