Moartea lui Jennifer

Primul meu caz

O dupamiaza linistita...in bucataria matusei Emma. Ea gatea ceva ce mirosea a tocana, iar eu citeam o carte politista. Cainele nostru, Ralph batea in usa din spate. Voia sa se joace, insa eu nu aveam chef de asa ceva.
-Vrei sa il plimbi pe Ralph macar un pic? Azi a fost toata ziua agitat...imi spuse matusa Emma fara a-si ridica capul din oalele ei.
Am oftat plictisita si nu m-am sinchisit prea mult sa ma ridic.
-Deci nu vrei...zise ea dezamagita.
-Okay...okay...ma duc. am zis eu plictisita ridicandu-ma de pe scaun si cautand lesa.
In cateva secunde am gasit lesa si am pus mana pe clanta, dand sa ies. Matusa Emma ma opri spunandu-mi ca cina va fi gata peste o ora. Nu-mi pasa. Nici n-aveam chef de mancare.
Am iesit rapid cu Ralph afara si m-am plimbat cu el pe strada mea preferata din cartier - strada pe care se afla o sectie de politie unde mereu erau cazuri interesante.
In aceea zi, o femeie tipa la un politist:
-Vreau dreptate! Vreau dreptate! scanda femeia care nu parea sa fie mai tanara de 50 de ani.
M-am apropiat de ea si am intrebat-o:
-Ce este?
-Fiica mea e moarta si vreau dreptate! Vreau sa stiu cine a omorat-o! zise ea cu lacrimi in ochi.
"Grozav! Asta ar putea primul meu caz ca detectiv!..." mi-am zis.
-Va pot ajuta eu in aflarea criminalului.
-Tu?!? Tu esti doar o copila...zise femeia uitandu-se chioraşi la mine.
-Sunt mai buna decat credeti.
-Bine...insa nu te platesc decat daca faci treaba bine...imi spuse femeia.
-N-am nevoie de banii dumneavoastra. am asigurat-o eu.
-Ai o carte de vizita? a continuat.
Desi nu eram un adevarat detectiv, tot aveam o carte de vizita la mine...mereu puteau aparea ocazii.
Femeia a luat cartea de vizita si si-a continuat drumul, analizand datele mele de pe cartea de vizita.
Ralph se uita la mine. Era foarte bucuros si cred ca in sinea lui avea incredere ca voi rezolva cazul ca la carte...sau mai degraba era bucuros ca iesise la plimbare.
M-am intors in graba acasa si i-am povestit tot matusii mele. Ea nu parea sa-i pese prea mult dar era OK, caci ea nu prea isi exteriorizeaza sentimentele sau trairile.