Jumper

Prezentul viitorului (2)

Incepeam sa ma obisnuiesc cu noile puteri, chiar daca pareau sa ma depaseasca. Acest asa zis
Dark Mode era ceva absolut extraordinar, insa simteam ca ma consuma. Insa trebuia sa rezist. Trebuia sa imi duc telul pana la capat.

Cea de-a doua locatie se afla chiar in fata mea. Mi-am ascuns prezenta si am inceput sa fac un plan. Nu puteam sa fiu la fel de imprudent ca prima data. Atunci riscasem prea mult. Riscasem aproape totul. Trebuia sa analizez situatia in amanunt. Deci ce stiam? Ei deja ma asteapta, pentru ca era previzibil acest lucru. Detineau ceva ce eu imi doream, deci trebuia sa obtin acel ceva. Securitatea probabil deja o sporisera, ceea ce imi facea misiunea mult mai grea, insa nu imposibila. Trebuia sa aflu numarul celor cu care aveam de-a face.

Am activat perceptia amprentei si i-am marit raza de actiune cu 2 km. Nu voiam sa imi scape ceva. 100 de persoane? Ceva mai putine fata de data trecuta. Baza era destul de mare, deci personalul era clasat pe fiecare aripa a cladirii, iar cei mai multi sigur se aflau in centru. Destul de dragut.

Simeam deja pulsatiile energetice ce proveneau din cladire. Acestea ma izbeau puternic. Imi placea. Ma atragea. Imi alimentau dorinta de a avea mai multa putere.

Cea mai mare problema o reprezenta campul acela ciudat de imi anula teleportarea. Inca nu stiam ce era, insa aveam de gand sa aflu. De intrat era simplu, insa cu iesitul era cam greu. Aveam doar doua optiuni : ieseam pe cale grea, adica alergand si sperand sa nu fiu prins din nou sau gaseam sursa campului si o eliminam. Usor in teorie insa destul de greu in practica. Din nou, greu dar nu imposibil. De data asta stiam ce aveam de facut si stiam cum sa ma folosesc la maxim de avantajele mele.

Nu aveam de gand sa ii mai las sa imi fure ceva. Deja pierdusem o parte importanta. Mult prea importanta. Insa asta nu puteam sa las asa. Trebuia sa recuperez ce era al meu si sa iau de la ei ce aveam nevoie.

Deci pe scurt planul era sa intru, sa scap de personal, sa distrug sursa campului, sa iau ce aveam nevoie si sa ies. In mod complet, planul meu includea si supravietuirea mea sau sau incercarea de a nu fi capturat.

Destul de naspa. Prea nasol. Prea multa bataie de cap. Dar nu aveam cum sa dau inapoi. Prea multe lucruri erau in joc. Prea multe persoane erau prinse la mijloc. Regretam enorm faptul ca i-am bagat pe toti in situatia asta, dar nu mai aveam ce face. Intr-un fel erau victime colaterale. Insa aveam de gand sa termin totul curand. Sa ma intor la viata mea de adolescent. Sau ce mai ramasese din aceasta perioada.

Mi-am ascutit simturile si le-am amplificat, sporindu-mi abilitatile. Acumulasem destula energie pentru Dark Blades astfel incat sa ma tina cateva ore bune. Acum mai ramanea doar sa duc misiunea la bun sfarsit. Eram pregatit. Sau asa credeam.

In fine.

-Let's the fun begin!