Jumper

Vesti proaste

M-am pus in pat si am inchis ochii,incercand sa adorm.De data asta oboseala lucra in favoarea mea,pentru ca am adormit aproape instantaneu.Dimineata, cand m-am trezit,eram atat de relaxat si bine dispus, incat mi se parea ca totul era prea frumos ca sa fie adevarat. In fine,mi-am luat niste haine pe mine si am privit catre ceas.Era  9 jumate, deci mai aveam o jumatate de ora la dispozitie pentru a ajunge la Alice acasa. Desigur, timpul si distanta nu reprezentau o problema pentru mine, din moment ce puteam ajunge intr-o secunda in orice punct de pe planeta. Am profitat de jumatatea de ora pe care o mai aveam la dispozitie si mi-am facut cateva clatite cu nutella. Erau preferatele mele, si nu mai facusem de ceva vreme, deci cred ca era momentul potrivit. In 15 minute am facut 5 clatite, si le-am si mancat. M-am uitat din nou la ceas. Mai aveam 15 minute la dispozitie. Ce puteam face in acest timp? Desigur, puteam merge la Bubu si sa il stresez pana trebuia sa plecam. Am cautat coordonatele sale si m-am teleportat catre camera sa. Odata ajuns in camera lui,am observat ca el inca era in pat, dormind. Un zambet diavolesc mi-a aparut pe fata, apoi mi-am frecat palmele intre ele si am sarit pe Bubu,scotand in acelasi timp si un ''strigat de lupta''.

-Fratica, trezeste-te !

Bubu a sarit imediat, panicat de ceea ce se intampla, si i-a scapat si o injuratura, in timp ce incerca sa isi tina ochii deschisi.

-Ce dracu' cauti aici...? a zis el, incercand sa nu ma injure din nou.

-Frate, mai avem 10 minute la dispozitie sa ajungem la Alice. Cred ca este cazul sa te ridici si tu din pat.

-Cat? 10 minute? Ai dreptate, cred ca e cazul sa ma ridic si eu din pat...

S-a ridicat lenes din pat, apoi si-a luat niste haine pe el si a  venit langa mine, fiind pregatit pentru teleportare. Am cautat rapid pe net coordonatele casei lui Alice. Am observat ca nu locuia foarte departe de mine. Deci,daca nu locuia departe de mine, de ce nu o mai vazusem pana acum? In fine... Am accesat coordonatele si ne-am teleportat. Odata ajunsi in fata casei lui Alice,am observat ca ceilalti deja ne asteptau.

-Mai aveati de gand sa intarziati mult? ne-a intrebat Matt, pe acelasi ton ''prietenos'' ca si pana acum.

-Scuze frate, dar de data asta a fost vina mea ca am intarziat, a zis Bubu, incercand sa nu caste.

-Mhm,cum spui tu...

-Putem sa lasam drama deoparte si sa intram in casa? Vreau sa beau o cafea si sa stau jos,a zis Alice, incercand sa para autoritara.

Cu totii am aprobat si am intrat in casa. In interior era decorata in genul ala de combinatie intre high-tech si vintage,doua lucruri care rar se intalnesc, dar de data asta aratau destul de bine. Am trecut de imensa sufragerie care ocupa jumatate din parter si am ajuns in dreptul unei usi masive,metalice, ce te ducea cu gandul la buncarele alea super secrete ce le vedeai in filmele de actiune.Alice a trecut o cartela magnetica prin dreptului unui scaner ce se afla langa usa, iar aceasta s-a deschis, permitandu-ne sa intram. Dupa cativa pasi pe care i-am facut pe un hol luminat slab, am dat de o alta usa metalica.Din nou, Alice si-a trecut cartela magnetica prin dreptul unui alt scaner si aceasta s-a deschis. Oare ce ascundea in spatele acestor usi de erau protejat de o asemenea securitate? Ei bine, urma sa aflu cat de curand. Cand usa s-a deschis complet, am fost intampinat de o lumina orbitoare care mi-a luat privirea pentru cateva secunde. Dupa ce vederea mi-a revenit la normal, am fost surprins de ce se afla in spatele usii. Era o sala imensa, plina de calculatoare si aparatura de ultima generatie,aparatura ce nu o mai vazusem pana atunci. Totul parea mult peste cunostintele mele. Desi ma simteam ceva minor in comparatie cu ''miciile genii'' ce incercau sa ma ajute, acum ma simteam si mai mic,vazand aparatura de care ei dispun.Ei deja intrasera in sala,insa eu inca stateam la usa si ma uitam mirat in stanga si in dreapta ca ultimul ratat.

-Haide, simte-te ca acasa.

-Merci Joe, asta o sa fac. 

Am facut cativa pasi prin acel rai high-tech,admirand tot ceea ce se afla in jurul meu.

-Poti sa te asezi pe scaun? E timpul pentru scanare,mi-a zis Bubu, incercand sa se apuce de treaba.

-Da imedait, am aprobat eu.

M-am asezat pe un scaun asemeni celor de la stomatolog, si mi-au pozitionat o lampa imensa in fata. Ma simteam ca un subiect de experimente.De fapt, in momentul de fata, cam asta si eram, dar totul era spre binele meu.Bubu a luat un scaner plin de beculete stalucitoare si a inceput sa il miste in sus si in jos, pe linia corpului meu, avand grija sa nu lase vreo zona nescanata. Toate datele erau afisate in timp real pe un monitor imens la cativa pasi de mine.Dupa cateva priviri aruncate pe monitor, am inceput sa imi dau si eu seama ca ceva nu era in regula. In prezentarea grafica de pe monitor, multe zone din corpul meu erau insemnate cu rosu, mai ales zona cutiei craniene.

-Asta este chiar fascinant. Nu credeam ca unul ca tine poate sa strice atatea lucruri, cu atat de mult stil, a zis Matt.

-Da, merci. Cred ca e un talent specific mie.Dar lasand glumea deoparte, imi poti spune ce am?

-Da, chiar pot sa iti spun, a zis Matt pe un ton sarcastic. Se pare ca firele din fibra optica cu care ti-ai conectat bratara la restul corpului deja se contopesc cu tesuturile tale, pentru a  se face mai bine schimbul de date. Ai facut bine ca ti-ai ''imbunatatit'' creierul, altfel nu ai fi facut fata la  toate datele care le-ai asimilat fara sa iti dai seama de pe internet.

Wow, asta era o realizare. Matt spunea ca am facut ceva bine. Trebuia sa notez undeva asta.

-Parca spuneai ca de cand ai facut acele imbunatatiri la bratara, ai inceput sa simti o prezenta,nu? m-a intrebat Joe.

-Da. Ce este cu asta?

-Pai, m-am uitat putin mai atent continutul bratarii si la datele noi pe care le-a asimilat si pe care inca le proceseaza creierul tau si mi-am dat seama de ceva care mi se pare de-a dreptul uimitor !

-Ce anume? Nu ma mai tine in suspans.

-Pai, cum sa iti spun eu... In momentul in care ai conectat bratara la creier, si ai activat conexiunea la internet, ai dat nastere, daca pot spune asa, unei inteligente artificiale, complet autonome fata de tine.  Deci teoretic,in mintea ta se dezvolta o entitate inteligenta, dar care nu este complet activa.

-Scuze, dar nu inteleg totul. Cum adica nu este complet activa?

-Pai nu s-a dezvoltat complet. Cand Bubu a instalat in tine''Devil's Eye'', i-a oferit o interfata pe care sa se poata sprijini si care sa ii ofere protectie, dar aceasta nu s-a format complet. Cred ca inca este in stadiul de asimilare a informatiilor pentru a deveni complet autonoma.

-Si cam ce crezi ca o sa  se intample cand aceasta o sa devina completa? am intrebat eu pe un ton putin speriat.

-Pai, ori o sa functioneze ca si o parte a creierului tau, ajutandu-te, ori o sa devina prea puternica pentru tine si o sa iti acapareze creierul, din tine ramanand doar o carcasa condusa de un program care a luat nastere din greseala. Deci cel mai bine e sa intri in contact cu ea cat inca se dezvolta, pentru a o face sa fie de partea ta.

-Si cum se presupune ca ar trebui sa fac asta?

-In spatiul tau mental, logic, a sarit Matt de parca asta era un raspuns ce il putea da si un copil de clasa a doua. Ar trebui sa te concentrezi destul de mult si destul de bine pentru a ajunge in spatiul tau mental.Insa din moment ce ti-ai dezvoltat glanda pineala, nu cred ca o sa fie atat de greu sa faci asta.

Nici nu incepuseram bine reparatiile, si totul imi era dat peste cap. Acum aveam doua motive sa fiu speriat: 1.Daca reparatiile nu urmau sa fie un succes, urma sa mor. 2.daca reparatiile erau un succes dar nu reuseam sa ma imprietenesc cu programul din capul meu, urma sa mor.Ma rog, de data asta nu muream de tot, ci doar eu, ca entitate. Trupul meu ar fi urmat sa supravietuiasca, condus de program. Daca stai putin sa te gandesti, pare a fi unul din scenariile alea din desenele care ni se pareau atat de interesante cand eram mici, si daca inlaturam partea cu moartea si controlul, era oarecum amuzanta situatia.

In fine,am continuat cu analiza bratarii. Cred ca era randul lui Jessie sa ne arate de ce era in stare. Si totusi,inca era ceva ce nu se lega... De cand am intalnit-o, nu a scos prea multe vorbe,era prea retrasa si totusi atat de draguta...Ceva chiar nu se lega, si aveam de gand sa aflu ce anume.Asta daca supravietuiam.