Singură am fost, singură voi rămâne pentru totdeauna.Simt cum tot ce aveam s-a dus .Simt cum fiecare parte din sufletul meu se frânge ..se frânge în mii de bucătele si nu are cine să le adune.Simt cum ultima parte din mine s-a dus și ea .Trupul îmi e îngenunchiat.Nu mai are control asupra sufletului.Nimic nu mă mai bucură in lumea asta.Devin încet ,încet marioneta societăti și întunericul pune stăpănire peste mine.Nu am fost si nu voi fi niciodata fericită.Nu voi avea de ce.Sunt pierdută si derutată. Nimic nu mă satisface. Și cu toate astea încă trăiesc ...deocamdată...
