Arta de a avea întotdeauna dreptat&
*
Arthur Schopenhau)
Cuprins
1. Exagerarea 17. Introducerea unei
2. Jocul de cuvinte distincti,
3. Generalizarea 18. Deturnarea conversatie,
4. Camuflarea intentiilor
19. Generalizarea
5. Argumentele false ale 20. Conchiderea
adversarului 21. La o întrebare stupidã,
6. Afirmatia peremptorie
un rãspun4
stupi%
7. Încâlceala totalã
22. Petitio principii
8. Provocarea furiei 23. Respingerea
adversarului exagerãrilo*
9. Amestecarea pistelor 24. Fortarea teze,
10. Prin antitezã
25. Gãsirea unei excepti,
11. Inductia
26. Întoarcerea)
12. Titulatura sforãitoare
argumentului
13. Contrastul îmbietor Agravarea furiei
27.
14. Triumful proclamat adversarului
15. Ie irea di"
încoltir&
28. Ridiculizarea autoritãtii)
16. Incitarea la contând)
naivitatea)
autodiscreditare coerent
auditoriului
29. Crearea unei diversiuni
30. Mistificarea
31. Declararea
incompetente,
32. Introducerea unei
asocieri degradante
33. Opunerea teoriei i)
practicii
34. Insistarea pe momentul
de derut
35. A-i sugera cã-i)
taie)
craca de sub picioare
36. Nãucirea cu vorb&
37. Respingerea prin
anularea probei
38. Ultima stratagemã:
injuria
Baza oricãrei dialectic,
Mai întâi, esentialul în orice controversã este ca în prealabil o tezã
sã
fie(
afirmatã
de(
cãtre(
adversar(
(sau(
de(
